La Les Burgeois mai sorbisem nişte beri pe terasă vara, dar de mâncat nu îndrăznisem, deşi am văzut mulţi temerari la mesele din jur înfruptându-se din pizze care n-arătau rău deloc. Finele de iarnă mi-a dat curaj să le încerc şi bucătăria, aşa că m-am aşezat la o masă la geam şi-am gustat o supă cremă de ciuperci care m-a uimit: groasă, cu ciuperci adevărate, consistentă fără să fie deloc grea!
La felul doi am riscat puţin: am comandat o *tortilla cu peşte afumat*, pe motiv că peştele-mi place, tortilla la fel, ce poate merge rău? Ei bine, dacă peştele afumat e foarte gras şi-n cantitaţi considerabile, nici tortilla prăjită, nici caşcavalul topit şi nici salata verde din mijlocul farfuriei nu mai pot salva situaţia. N-am reuşit să înghit decât două îmbucături, apoi ficatul mi-a dat un ghiont şi-am abandonat lupta. Vă recomand însă crema de ciuperci!
