Când mi se face dor de locurile frumoase de prin Europa şi America, cel mai dor mi se face de mâncărurile bune pe care le-am gustat, pozat şi digerat în excursiile mele de peste hotare.
Dorul de tiramisu adevărat îmi trece cu un drum la Trattoria Il Saraceno, iar pofta de fructe de mare mi se ostoieşte la Galo Nero. Cel mai cumplit mă mistuia însă dorul de paella valenciana, pe care pur şi simplu n-o găseam în nici un restaurant cu specific spaniol din Bucureşti. Asta până sâmbătă, când am petrecut patru ore pline la Alioli, restaurant deschis pe Popa Tatu, în locul în care înainte făcea pizza cunoscutul Papi.
La Alioli am mâncat pe îndelete exact ce ştiam că e nemaipomenit de gustos în Spania: antreul Alioli (o pastă de usturoi din lapte scăzut, foarte cremos, uşor şi aromat şi un sos rece din roşii proaspete cu ulei şi usturoi, ambele numai bune de întins pe pâinea casei), supa rece de legume numită Gazpacho, Migas cu peşte afumat şi cartofi prăjiţi şi ou de prepeliţă şi o minunată paella cu pui şi fructe de mare, orez crocant şi legume colorate.
Între farfuriile pline ochi, ne-am răcorit cu câte un pahar aburit de sangria adevărată, cu vin aromat, un dram de cointreau şi multe fructe proaspete.
