Pe 4 noiembrie, de la ora 19:00, Elite Art Gallery deschide GROAPA, expoziția personală semnată de Paul Hitter, care are ca punct de plecare notoriul roman publicat de Eugen Barbu în 1957). Pentru artist, întâlnirea cu Groapa nu se traduce prin ilustrarea cărții, ci printr-un proces de rememorare în care lumea romanului se suprapune propriilor experiențe și imagini ale mahalalei: „Groapa mea este Groapa lui Barbu, decantată de sufletul meu. Groapa mea nu este o ilustrație, este o amintire.” – Paul Hitter.
Ideea expoziției a apărut în urmă cu aproximativ 14 ani, când un prieten l-a întrebat pe Hitter dacă a citit Groapa. Nu o citise, deși picta utilizând un imaginar similar. După recomandarea acestuia, artistul a terminat de citit romanul în două zile și a rămas cu scene, personaje și imagini pe care le-a notat, fără să le transforme atunci în pictură. Au trecut anii, iar ceea ce rămăsese în memorie a început să-și găsească forma vizuală.
În roman, Eugen Barbu reconstruiește mahalaua Cuțaridei de la marginea Bucureștiului interbelic cu o atenție documentară pentru oameni, meserii, obiceiuri, limbaj, relații și ierarhii. Groapa poate fi citită și ca o ca o monografie – care atinge și valențele poemului epic – a unui model de societate: o comunitate închisă în propriile reguli, în care sărăcia, munca, violența, solidaritatea și aspirațiile individuale se întâlnesc într-un spațiu aflat la marginea orașului. Această lume nu a rămas însă doar în trecut. Multe dintre mecanismele sociale surprinse de Barbu — precaritatea, munca grea, marginalizarea, raportul de putere și existența comunităților pe care orașul preferă să nu le vadă — continuă să aibă corespondențe în prezent. De aici și actualitatea pe care Paul Hitter o recunoaște în roman.
La rândul său, artistul pornește de la o memorie a mahalalei Andronache, unde și-a petrecut o parte din copilărie. Cișmeaua, noroiul, soba, fumul, magaziile, porumbeii, căruțele, acoperișurile, casele într-o rână, gunoiul și personajele unei lumi dispărute sau transformate reapar în picturile sale ca fragmente ale unei memorii personale. Mahalaua lui Barbu și cea evocată de Hitter sunt spații diferite, dar care se întâlnesc prin experiențe și imagini recognoscibile.
Vernisajul din 4 noiembrie este prima ocazie de a vedea cum o carte citită cu mai bine de un deceniu în urmă poate reveni, transformată, într-o serie de picturi. Este și ocazia de a-l întâlni pe artist și de a intra într-o expoziție care nu îți cere să fi citit Groapa pentru a o înțelege, dar care s-ar putea să te îndemne să vrei să o (re)citești.
„Groapa lui Barbu, acest Macondo autohton, acest loc exotic, este în sufletul meu, dar nu este doar o amintire. Este aici cu noi, în contemporan, trebuie doar să știm să o vedem.” — Paul Hitter.
