Indiferent că sunteți pro sau contra sărbătorii Valentine’s Day, care are loc în fiecare an în ziua de 14 februarie, invitația Teatrului de Balet la spectacolul ”Romeo și Julieta. Rock Story” este de nerefuzat.
Inspirat de tragedia originală a lui Shakespeare, spectacolul creat de coregraful italian Marcello Algeri aduce câteva modificări care nu se datorează unei lipse de respect pentru piesa originală, ci au rolul de a aduce opera cât mai aproape de timpul prezent. Povestea de dragoste dintre Romeo și Julieta, spune de fapt povestea de dragoste a fiecăruia dintre noi.
Așadar, publicul sibian e invitat să admire o sculptură de corpuri umane în mișcare, acompaniată de muzica rock a trupei Queen.
Reprezentația va avea loc miercuri, 14 februarie, ora 19, la Centrul Cultural ”Ion Besoiu”. Preț bilet: 10 / 20 lei.
Mai multe despre spectacol
Inspirat de tragedia originală a lui Shakespeare, spectacolul creat de Marcello Algeri aduce câteva modificări care nu se datorează unei lipse de respect pentru piesa originală, ci au rolul de a aduce opera cât mai aproape de timpul prezent. Povestea de dragoste dintre Romeo și Julieta, spune de fapt povestea de dragoste a fiecăruia dintre noi. În universul minimalist și atemporal al scenei, creat de Marcello Algeri, timpul accelerează sau încetinește, condiționat de starea de spirit a individului, dar este singurul element care definește ritmul implacabil al vieților scurte și intense ale personajelor.
Acest „Romeo și Julieta” nu este o tragedie politică sau de dragoste. Este mai presus de toate o tragedie generațională. Cei doi îndrăgostiți din Verona rup cercul de tradiții, obligații și îndatoriri care le caracterizează familiile de generații întregi. Ei nu aleg banii, poziția socială, ci iubirea, chiar și în moarte. Într-un spirit exuberant, nesăbuit, dar autentic, aceasta este tocmai cea mai mare lecție pe care ne-o pot da tinerii.
Romeo și Julieta conțin în ei toate contrariile: sunt judicioși și nesăbuiți, comici și dramatici, masculini și feminini împreună. Tragedia finală se dorește a fi o mare repetiție de teatru, care atinge punctul culminant în timpul morții, unde protagoniștii interpretează viața ca niște copii fermecați de iubire. Pe patul de piatră, cei doi tineri înainte de a muri se ating și nu mai sunt Romeo și Julieta lui Shakespeare, sunt doar doi tineri care stau pe un zid jos și care în cinci zile, mult prea repede, au crescut.
„Dragoste. Pasiune. Conflict. Destin. Moarte. Acestea sunt cele cinci elemente pe care le-am evidențiat în reinterpretarea mea a unui clasic din toate timpurile: Romeo și Julieta, în versiune rock. Pornind de la piesa lui Shakespeare și de la muzica trupei Queen, am creat un balet, în care povestea pornește de la cel mai intens moment de iubire și emoție, când Julieta îl ține în brațe pe iubitul ei mort, Romeo.
Ca primă imagine, spectacolul îi arată pe toți performerii ca tineri îndrăgostiți, pentru a face clar faptul că toți suntem Romeo și Julieta în momentul în care pășim pe drumul iubirii care, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă, reprezintă astăzi adevărata și poate singura revoluție. În libertatea mea compozițională am adus destinul în centrul poveștii și toate scenele arată forța și, în același timp, fragilitatea oamenilor care se văd dezarmați în fața “șocurilor vieții”, dacă nu au curajul de a-și trăi sentimentele din plin.
Le-am cerut dansatorilor energie maximă în fiecare moment al baletului și mai ales în finalul tragic, pentru că nu am vrut să pară o dovadă a cât de greu este să te protejezi și că nimic nu se poate face în fața emoțiilor și în fața destinului, ci am vrut să arăt că șocul, chiar dacă violent, al iubirii este întotdeauna și în orice caz viață. Această coregrafie este o sculptură de corpuri umane în mișcare, acompaniată de muzica rock a trupei Queen.
Am vrut să evidențiez modul în care bărbații și femeile sunt adevărata și singura operă de artă totală, o operă de artă în mișcare și în continuă evoluție care transmite universului o expresie artistică care nu este făcută din simboluri sau forme estetice, ci din sentimente” – Marcello Algeri, coregraf.
