Prelegerea cu tema “Creștinism, Constituții și Constituționalism. Istorie și Actualitate”, în cadrul proiectului cultural-educativ “Cultură și Credință în Societatea Contemporană”, coordonat de dr. Marius Andreescu, cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, membru al Asociației Române de Filosofie a Dreptului și Filosofie Socială, eveniment care va avea loc marți, 8 septembrie, de la ora 14.00, în Sala Ars Nova de la Casa Cărții.
“Relația dintre ortodoxie, constituție și constituționalism în România reflectă un parcurs istoric complex, evoluând de la modelul bizantin al (armoniei dintre puterea spirituală și cea seculară) până la principiul modern al autonomiei și secularismului cooperant din actualul text constituțional. Acest raport reprezintă o temă fundamentală de cercetare juridică și teologică analizată pe larg în literatura de specialitate, dar și în jurisprudența Curții Constituționale a României. De-a lungul modernizării statului, statutul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a fost redefinit succesiv prin marile acte constituționale: Constituția de la 1866: a marcat secularizarea inițiată sub Cuza și a stabilit independența instituțională. Actul proclama creștinismul ortodox ca , impunând totodată ca Biserica să fie autocefală (neatârnată de nicio ierarhie străină). Constituția de la 1923 (România Mare): a ridicat BOR la statutul de Biserică Națională. Articolul 22 stipula: . Ierarhii ortodocși (mitropoliții și episcopii) deveneau membri de drept ai Senatului României, integrând organic religia în structura legislativă a statului. Regimul Comunist (Constituțiile din 1948, 1952, 1965): au instituit separarea brutală și formală a Bisericii de Stat. Sub dictatură, deși libertatea de conștiință era mimată în textul legii, cultele au fost trecute sub controlul strict al Departamentului Cultelor, activitatea lor fiind drastic îngrădită și subordonată intereselor partidului-stat. Constituția actuală a României (adoptată în 1991 și revizuită în 2003) propune un model democratic echilibrat, care refuză atât extremele unui stat teocratic, cât și pe cele ale unui secularism agresiv. Statul are ca fundament unitatea poporului, iar cetățenii sunt egali, fără deosebire de religie. România nu are o oficială. Este prin urmare un stat ateu. Garantează libertatea gândirii și a credințelor religioase. Cultele religioase sunt autonome față de stat și libere să se organizeze conform propriilor statute. În ciuda separării juridice, Constituția prevede că cultele , facilitându-se asistența religioasă în armată, spitale, penitenciare și predarea religiei în școlile publice. În societatea românească actuală, intersecția dintre valorile ortodoxe majoritare și normele dreptului constituțional european generează tensiuni teoretice și practice constante. Există dezbateri aprinse cu privire la finanțarea cultelor din fonduri publice și prezența simbolurilor religioase în spațiile administrative. Criticii argumentează că influența BOR perturbă uneori neutralitatea statului, în timp ce susținătorii evidențiază rolul identitar istoric și activitatea social-caritabilă. Ortodoxia nu acționează doar ca un cult, ci ca un factor de coeziune socială care configurează (mentalitatea colectivă) a poporului, forțând legiuitorul secular să caute permanent un compromis între progresismul constituțional, imperativele globalismului instituțional și juridic și pe de altă parte tradițiile ortodoxe milenare ale poporului român, identitatea sa spirituală. În expunerea noastră vom dezvolta această temă”, spune Marius Andreescu.
