Prelegerea cu tema „De la Libertatea Ontologică a Omului la Starea de Sclav Fericit. O Analiză Filosofică, Teologică și Juridică”, în cadrul proiectului cultural-educativ „Cultură și Credință în Societatea Contemporană”, coordonat de dr. Marius Andreescu, cercetător științific la Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, membru al Asociației Române de Filosofie a Dreptului și Filosofie Socială, eveniment care va avea loc joi, 24 septembrie, de la ora 15.00, în Sala Ars Nova de la Casa Cărții.
“Trecerea de la libertatea ontologică a omului (libertatea ca dat fundamental al existenței) la statutul de (renunțarea voluntară la libertate în schimbul confortului, siguranței sau validării) reprezintă unul dintre cele mai profunde paradoxuri ale condiției umane. Această analiză explorează modul în care libertatea ca dar al lui Dumnezeu pentru om este treptat tranzacționată în societatea contemporană în schimbul dependenței totale de guvernanți și al confortului efemer al societății contemporane. Filosofia evidențiază o tensiune structurală: libertatea este o povară greu de purtat, iar omul tinde adesea să scape de ea. Pentru existențialiști precum Jean-Paul Sartre, omul este . Libertatea ontologică înseamnă că nu avem o esență predefinită; suntem total responsabili pentru alegerile noastre. Această responsabilitate radicală generează anxietate. Încă din secolul al XVI-lea, Étienne de La Boétie observa în că tiranii au putere doar pentru că oamenii le-o cedează de bunăvoie. Oamenii acceptă supunerea dacă le sunt asigurate obiceiurile și un confort minim. Herbert Marcuse () și, mai recent, Byung-Chul Han descriu modul în care capitalismul avansat și societatea digitală au transformat exploatarea exterioară în . Sclavul modern nu mai are nevoie de un stăpân cu bici, el se supune de bunăvoie algoritmilor, consumerismului și standardelor de performanță, trăind cu libertății absolute (psihopolitica). Fenomenul este anticipat și de Aldous Huxley în , unde fericirea chimică și tehnologică anulează dorința de libertate. În creștinism, libertatea nu este doar un concept abstract, ci însăși esența structurii umane, alterată însă de cădere. Omul este creat după . Chipul implică în mod fundamental . Dumnezeu riscă crearea unei ființe capabile să Îl respingă deoarece dragostea adevărată nu poate exista în lipsa libertății absolute. Cel mai bun ecou teologico-literar al acestei tranziții se află în parabola din romanul de Feodor Dostoievski. Inchizitorul îi reproșează lui Hristos că a adus oamenilor libertatea spirituală pe care aceștia nu o pot suporta. El afirmă că oamenii vor veni în cele din urmă și vor spune: . teologic este cel care alege viața și autoritatea pământească în locul libertății creștine. Din punct de vedere spiritual, renunțarea la libertatea ontologică în favoarea unei este echivalentă cu idolatria. Omul contemporan își cedează libertatea interioară în fața unor noi idoli: tehnologia, recunoașterea socială, plăcerile imediate. Sfântul Apostol Pavel avertiza: (1 Corinteni 6:12). În dreptul public, trecerea spre starea de sclav fericit se observă în momente de criză (pandemii, războaie, terorism). Cetățenii acceptă adesea de bunăvoie restrângerea drastică a libertăților civile și extinderea supravegherii statale în schimbul promisiunii de siguranță și stabilitate juridică. În concluzie, este produsul unei societăți care a reușit să ascundă constrângerea sub masca recompensei instantanee. Libertatea ontologică nu ne poate fi luată cu forța fără a distruge însăși definiția omului; însă ea ne poate fi cumpărată ieftin, bucată cu bucată, oferindu-ne la schimb iluzia unei fericiri fără efort și fără responsabilitate”, spune Marius Andreescu.
