Ironică, critică și picarescă, „Opera de trei parale” este una dintre piesele de teatru care au devenit un fenomen în spațiul cultural european. Scrisă de Bertolt Brecht, reformator multilateral și influent al teatrului secolului XX, după melodrama satirică „Opera cerșetorului/The Beggar’s Opera” (1728) a lui John Gay, piesa surprinde, asemeni hipotextului, lumea marginalilor: hoți, cerșetori, prostituate și păstrează intriga originală, dar într-un context diferit și explorând noi semnificații.
Muzica, compusă de Kurt Weill, cu versuri scrise de Brecht, are un rol important în economia piesei. Revoluționară pentru vremea sa, îmbinând influențe de jazz și muzică de dans germană, conferă o notă distinctivă și o savoare aparte, având atât un rol recreativ, cât și unul critic. Cert este că song-urile/cântecele „Operei de trei parale” s-au bucurat de mare popularitate.
Textul este pentru prima dată montat la Teatrul Regina Maria în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, un creator cu un program estetic puternic. Conceptul scenografic îi aparține artistei Adriana Grand, ce surpinde mereu prin complexitatea vizuală și referențială pe care o aduce pe scenă.
De asemenea, implicând aproape toți actorii Teatrului Regina Maria, dar și muzicieni orădeni – sub direcția muzicală a lui Ovidiu Iloc, spectacolul „Opera de trei parale” se înscrie în registrul macrostructurilor, care captivează nu doar prin complexitatea lumii și a temelor pe care le dezvoltă, ci și prin viziunea artistică complexă, desfășurarea de forțe, ingeniozitate și matematică scenică.
Credit foto: Teatrul Regina Maria
