Memoria apei @ Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași

“Senzația mea este ca piesa „Memoria apei” desacralizează mitul maternității pentru a-l resacraliza și restabili în final, după ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă și cinică se consumă în fața spectatorilor.

Ființa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăși fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eșuate sau doar parțial ratate, pentru ale căror nereușite o consideră principală vinovată pe mama disparută.

Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât și dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce și-au dorit, să le înțeleagă sau să le iubească suficient.Comportamentul personajelor demitizează drastic toate clișeele despre suferința filială în cazul pierderii unei ființe atât de importante și apropiate precum mama.

Sentimentul principal care se degajă este acela că cele trei fiice sunt deranjate de acest deces, așteptat, prevăzut, pentru care totuși nu e niciodată momentul potrivit, fiindcă le întrerupe de la treburile personale. Nimic nu rimează cu imaginea tradițională a durerii pierderii unei ființe dragi, nu sunt plânsete, durere mută, sfâșierea sau tandrețea amară a despărțirilor definitive. Toate acestea sunt înlocuite de remarci ironice, reproșuri tardive și în van, o răscolire indecentă a amintirilor, ca și a hainelor rămase de pe urma decedatei, o nevoie de face totul repede și eficient, decent pentru ochii comunității, dar fără regret autentic.

Speranța îndreptățită de acest text e aceea a unui spectacol axat pe relațiile familiale, care spulberă clișeele dulcege ale filmelor „de familie” și ale comediei clasice, reinventând subiectul în modul cel mai viu și mai contemporan cu putință.” – Irina Popescu Boieru

Memoria apei-de Shelagh Stephenson

Regia: Irina Popescu-Boieru

Scenografia: Rodica Arghir

Traducere: Diana David

Memoria apei-Durată: 2h 10′