Israel și Mohamed se întorc la propria copilărie, la arhivele de familie și la felul în care au ajuns să se dedice artei, avându-i mereu pe părinți în preajmă. Au trecut prin familiile lor și acum se regăsesc într-o altă familie: cea a artei. În fond, învață să trăiască dintr-o meserie care nu se oprește niciodată.
Durata: 1h 15min
Vârsta recomandată: 12+
Spectacol în limbile franceză și spaniolă, cu traducere în limbile română și engleză
Producători: Zirlib & IGalván Company (Spania, Franța)
Text: Mohamed El Khatib / Israel Galván
Conceptul și interpretarea: Israel Galván, Mohamed El Khatib
Scenografia și colaborarea artistică: Fred Hocke
Sound design și direcția tehnică: Pedro Leon
Costumele: Micol Notarianni
Video: Zacharie Dutertre & Emmanuel Manzano
Management producție: Rosario Gallardo, Gil Paon
„Israel & Mohamed” reunește doi artiști cu o amplă activitate internațională: Israel Galván, unul dintre cei mai cunoscuți și inovatori dansatori și coregrafi de flamenco ai generației sale, și Mohamed El Khatib, autor, regizor, producător și artist vizual francez, a cărui practică artistică traversează teatrul, filmul și instalația, pornind de la abordări documentare și povești reale.
Prezentat în premieră în 2025 la Festival d’Avignon și coprodus de Festival d’Avignon alături de importante instituții culturale europene, „Israel & Mohamed” ajunge la București în cadrul Stagiunii Internaționale de Teatru ARCUB 2026.
Așa cum sugerează titlul, spectacolul pare să pornească de la o provocare imposibilă. Și totuși, poate că adevărata provocare a fost alta: felul în care Israel și Mohamed au învățat să își negocieze propriile alegeri cu părinții lor.
Amândoi au crescut în familii în care spiritualitatea și tradiția au avut un rol important, dar au ales drumuri diferite. Pe parcurs, descoperă că au mult mai multe în comun decât și-ar fi imaginat – aproape ca niște veri primari. Au crescut cu tradiții asemănătoare și au trecut prin propriile căutări, încercând să se înțeleagă și să se definească prin propriul corp, uneori chiar prin accidentări precum rupturi de ligamente încrucișate.
Din tot ceea ce au primit de la familiile lor, au păstrat ce le-a fost de folos pentru a-și construi propriul drum și au ajuns, fiecare în felul său, artiști liberi și fericiți.
Fericiți, fără îndoială.
Liberi… da, dar asemenea unor băieți de 15 ani care încă se ascund ca să fumeze. Nu le spun părinților tot adevărul, de teamă să nu-i dezamăgească, la o vârstă la care, în mod normal, ar trebui să fie deja eliberați de convențiile familiale.
Fac dans și teatru, în timp ce părinții lui Mohamed și-au dorit întotdeauna pentru el o „meserie adevărată”, în timp ce părinții lui Israel ar fi vrut să danseze așa cum o făceau ei. Împreună, folosesc acest spectacol pentru a le spune public părinților că îi iubesc, dar că și-ar dori, poate, ca atunci când vecinii întreabă „Cu ce se ocupă fiul tău?”, să spună adevărul.
