În maghiară, Elem, titlul piesei lui Háy János, înseamnă „element” – o parte constitutivă a unui întreg, ceva esențial, fără de care întregul nu mai este același. În română, termenul „element” mai face parte din formularea unei nevoi existențiale, aceea de a fi în elementul nostru. A fi acolo unde te simți în largul tău, acolo unde ești tu însuți. Dar când suntem în elementul nostru?
Indisolubil este povestea unui cuplu urmărit de-a lungul anilor, prin schimbările care alcătuiesc o viață împreună: copii care cresc și pleacă, dorință și rutină, trupuri care se surpă, părinți care îmbătrânesc, amintiri, certuri, gelozii, promisiuni, boală și moarte. Ea și El vorbesc despre toate acestea cu umor, tandrețe, iritare, cruzime și sinceritate. Vorbesc despre lucruri aparent banale, dar în spatele lor se ascund eterne întrebări și neliniști, care se regăsesc toate în căutarea unor răspunsuri la întrebările: unde și când suntem cu adevărat în elementul nostru? Unde și când a început sfârșitul?
Indisolubil caută tocmai ceea ce nu se vede și nu poate fi descompus/distrus: partea din noi care a devenit parte din celălalt și partea din celălalt care rămâne în noi, chiar și atunci când suntem singuri, în fața morții. Indisolubil vorbește despre iubire, timp, memorie și pierdere, dar mai ales despre o neliniște profund umană: dacă există lucruri pe care moartea le poate despărți, există oare și ceva indisolubil, cu care rămânem atunci când suntem singuri, în confruntarea cu moartea?
