Adolphe Charles Adam
După coregrafia originală: Jean Coralli și Jules Perrot
După libretul original de Théophile Gautier și Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges
Concept și regie:
Răzvan Ioan Dincă
Dirijor:
Daniel Jinga
Concept și mișcare scenică:
Violeta Dincă
Scenografie decor și costume:
Gary McCann
Lghting designer
Iulian Morari
Video design:
Eugen Boico
Asistent regie:
Raluca Popa
Asistent decor:
Mădălina Sandu
Asistent costume:
Gabriella Ingram
Asistenți mișcare scenică:
Florin Tănase și Cristian Chis
Sinopsis
Actul I
Povestea noastră începe încă din uvertură, când iubirea ascunsă dintre Berthe și Ducele de Courlande aduce pe lume două fiice pe care soarta le desparte din prima clipă. Bathilde, născută vie, pleacă alături de tatăl ei spre lumea palatului, în vreme ce Giselle, venită pe lume fără suflare, este primită în brațele Myrthei. Gisellei îi este dat un alt destin însa, în momentul în care apare Demiurgul care îi dă suflul vietii. Ducele pleacă încredințat că a pierdut-o, iar Berthe rămâne în sat cu fiica readusă la viață și cu adevărul despre sora ei, pe care îl poartă ascuns de-a lungul anilor.
Când satul se umple de mișcarea și de bucuria sărbătorii recoltei, Giselle îl așteaptă pe Loys, tânărul care revine mereu pentru ea. Între ei există iubire, însă Loys trăiește sub un nume împrumutat: este Albrecht, un nobil logodit cu Bathilde, iar Hilarion, care o iubește și el pe Giselle, începe să simtă că străinul ascunde o viață pe care nimeni din sat nu o cunoaște.
Spre finalul sărbătorii, adevărul o ajunge pe Giselle din toate părțile. Hilarion îi dezvăluie că Loys, tânărul alături de care își jurase iubirea, este de fapt nobilul Albrecht, iar diferența de rang ar putea să-i despartă. Înainte să poată primi această veste, află că el este logodit cu Bathilde, iar viitorul pe care și-l închipuise alături de el se năruie. Giselle se întoarce spre Berthe, căutând sprijin, însă mama îi mărturisește că Bathilde îi este soră, iar Ducele, tatăl lor. Pierderea iubirii, descoperirea propriei origini și adevărul pe care Berthe i-l ascunsese o lovesc aproape în aceeași clipă, fără să-i lase timp să înțeleagă cum s-a schimbat totul.
Act II
Moartea nu încheie povestea Gisellei, ci o poartă într-o altă dimensiune, unde iubirile neîmplinite continuă să existe sub o altă lege. Acolo o întâlnește din nou pe Myrtha, cea care o ținuse în brațe când se născuse fără suflare. În jurul Myrtei se adună wilis-urile, femei venite din vieți și suferințe diferite. Prin dans, ele caută să se vindece, dar dorința lor îi atrage pe bărbați într-un ritual căruia aceștia nu îi pot face față, iar speranța fiecărei noi întâlniri sfârșește prin a le redeschide rana.
Albrecht vine în căutarea Gisellei, purtând cu el amintirea iubirii lor și vina adevărului pe care l-a ascuns. Departe de lumea în care rangul și promisiunile făcute altora îi hotărau viața, rămâne singur în fața pierderii ei și a întrebării pe care nu o mai poate ocoli: a iubit-o, dar de ce nu a avut curajul să o aleagă? Myrtha îl supune legii wilis-urilor, iar dansul care pentru ele înseamnă chemarea iubirii devine pentru el o încercare din care nu poate ieși singur.
Giselle îl revede pe Albrecht fără să uite minciuna care i-a despărțit și fără să poată întoarce timpul înapoi. Înțelege însă că iubirea dintre ei a fost adevărată, chiar dacă el nu a știut să o apere, și alege să intre în dans pentru a-l salva. Prin această alegere se desprinde de destinul wilis-urilor: în loc să lase suferința să se repete, Giselle răspunde cu iertare. Albrecht primește șansa de a se întoarce printre cei vii, în vreme ce ea rămâne în lumea de dincolo. Nu își pot continua împreună viața pe care au visat-o, dar întâlnirea lor schimbă sensul despărțirii și lasă deschisă posibilitatea unui nou început.
