La nivel internațional, durerea lombară este considerată una dintre cele mai frecvente afecțiuni pentru care pacientul solicită serviciile sanitare.
În urmă cu 25 de ani, studenții facultăților de medicină se pregăteau să examineze pacienții și să ofere asistență terapeutică pentru durerea lombară ca “rezultat al inflamației”.
În ultimii 10 ani, tot mai multe cercetări demonstrează că mecanismul durerii lombare cronice nu mai poate fi asociat cu inflamația locală inițială.
În prezent, confuziile sunt accentuate atât de conceptele care promovează exclusiv soluții terapeutice pentru dezechilibrele biomecanice spinale, cât și de abordările “extreme” ale percepțiilor “eronate”, sensibilității excesive și fricilor, cu care pacientul se confruntă frecvent, în experiența sa cu durerea.
Cum delimităm corect, pe baza evidentelor științifice, ceea ce este util pentru pacient, de influențele strategiilor inutile sau chiar periculoase?
Cum înțelegem percepția pacientului (scorul durerii), în relație cu modificările imagistice, cu influențele metabolice – endocrine și psihologice, evitând riscul adoptării unei metode “standard”, care “trebuie să funcționeze”?
Feedbackul imediat al pacientului este esențial pentru specialist, însă doar monitorizarea pe termen lung ne poate oferi o imagine clară a eficienței terapeutice – care nu trebuie confundată niciodată cu vindecarea biologică spontană, independentă de asistența noastră.