Anii nebuni ai Bucureştiului interbelic | Fundația Calea Victoriei @ Casa General Henri Cihoski
Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de marţi, în intervalul 19:00-21:00.
Date desfăşurare curs: 20, 27 octombrie şi 3 noiembrie.
***Vârsta minimă de participare: 18 ani.
După 1918, Bucureştiul, la fel ca România Mare, pare să trăiască sub deviza „La vremuri noi, visuri noi”. Oraşul îşi dublează populaţia, dar, odată cu asta, îşi dublează şi problemele ce se cer urgent rezolvate. Devine încă şi mai cosmopolit decât era înainte de război, dar are nevoie de o nouă identitate, care să-i integreze pe noii veniţi. Şi are nevoie de noi proiecte de viitor. Viaţa boemă îşi dublează efervescenţa, viaţa culturală îşi lărgeşte ambiţiile şi perspectivele, urbaniştii concep planuri sofisticate „pentru oraşul viitorului”, industriile în formare atrag tot mai mulţi oameni, în special tineri, din zona rurală către capitală, iar noile radicalisme politice, consumate din ce în ce mai des în stradă, în amfiteatre sau în sălile de conferinţe, îşi pun şi ele amprenta pe profilul oraşului.
Desigur, există şi continuitate: bucureşteanul burghez e, la fel de mult ca înainte de război, un „stâlp de cafenea”; sărbătorile, Moşii, pitorescul cotidianului bucureştean îşi urmează cursul; mahalalele, care se lărgesc acum pentru a-i cuprinde pe nou-veniţii tot mai numeroşi, rămân aceeaşi lume aparte, cu străzi neasfaltate, case din chirpici, grădini înflorite prin care aleargă găinile, zvon de lăutari în zilele de sărbătoare şi acea solidaritate în sărăcie care îi dă mahalagiului, şi o identitate orgolioasă, dar şi puterea de a merge, zi după zi, mai departe.
Este imaginea generală a „noului” Bucureşti despre care vă propunem să discutăm pe parcursul a trei prelegeri:
1. „La vremuri noi, visuri noi” – Bucureştiul interbelic, între visul american şi mirajele autoritare
În anii ’20, Parisul „anilor nebuni” redescoperă America. Micul Paris de pe malul Dâmboviţei nu se lasă nici el mai prejos. În 1926, însăşi regina Maria vizitează America şi e primită în triumf. În 1928, Josephine Baker, dansatoarea americană „la modă” care cucerise Parisul – şi care fusese, la rândul ei, cucerită de libertatea vieţii pariziene – e adusă în turneu la Bucureşti de faimosul Constantin Tănase. Josephine – pentru care Tănase plătise o avere – vine să danseze la Cărăbuşi, se plimbă cu trăsura ei trasă de struţi pe străzile Bucureştiului şi devine, în doar câteva zile, răsfăţata publicului bucureştean, care o numeşte „perla neagră”.
Dar nu numai Josephine reprezintă, în ochii bucureştenilor interbelici, America. Străzile oraşului sunt acum invadate de cinematografe în care rulează filme americane, de baruri în stil american, ba chiar şi de un „bufet automat”, strămoşul fast-food-ului, amplasat pe Calea Victoriei. Noii arhitecţi ai Bucureştiului visează acum la trotuare rulante şi zgârie-nori, la decoruri de Hollywood, la clădiri monumentale în stilul Art Déco, varianta americană – pe care, sub regimul lui Carol al II-lea, le îmbină însă cu elementele tipice ale arhitecturii de inspiraţie fascistă – într-un Bucureşti care pare să trăiască, în anii ’30, o a doua tinereţe urbanistică.
În această primă prelegere vom vorbi despre cum a schimbat „visul american” faţa Bucureştiului, de la arhitectura epocii lui Carol I la îndrăznelile arhitecturale ale regimului lui Carol al II-lea. Şi, desigur, şi despre cei care, asemeni lui Nicolae Iorga, privesc fără prea multă încântare „americanismele bucureştenizate”, pe care le consideră stricătoare ale tradiţiei autohtone.
2. Boemă veche, boemă nouă – „viaţa de artist” în Bucureştiul interbelic
În Bucureştiul interbelic, cinematograful e cea mai prizată – şi mai ieftină – distracţie, teatrele de revistă şi cluburile sportive se înmulţesc, vedetele şi şlagărele momentului se succedă, scriitorii îşi dedică unii altora epigrame sau articole sarcastice în ziarele la care scriu, reporterii îi pândesc pe politicieni – sau pe oamenii lor de casă – în separeurile cafenelelor, Bufetul Automat de pe Calea Victoriei ameninţă să-i facă concurenţă băcăniei lui Dragomir Niculescu. Fustele femeilor se scurtează, bărbaţii descoperă avantajele ţinutelor sportive din flanel, trăsurile de pe Calea Victoriei se încrucişează acum cu tot mai multe automobile.
Jurnalişti, scriitori, artişti plastici, muzicieni, consacraţi sau doar aspiranţi la glorie, continuă să umple cafenelele mai vechi şi mai noi ale Bucureştiului, dar barurile în stil american sunt tot mai căutate. Figuri şi curente noi – cum sunt, de pildă, avangardiştii – vin să populeze lumea Bucureştiului cultural. În paralel, extremismul politic – cu comploturi şi ciocniri de stradă care se îndesesc în anii ’30 – construieşte tranşee tot mai adânci de-a lungul societăţii româneşti. Până în ultima clipă, însă, ”marea masă” a hedoniştilor, cinicii şi zeflemitorii care colportează bârfele zilei la Capşa, Corso sau Café de la Paix, refuză să-i ia în serios. Din când în când, un mare scandal politic sau, mai nou, o crimă politică, tulbură – dar numai pentru scurtă vreme – insaţiabilul apetit pentru tihnă şi pentru distracţii al bucureşteanului interbelic.
Această a doua prelegere va fi dedicată atmosferei din boema bucureşteană, pasiunilor mai vechi sau mai noi care o animă şi figurilor-far pe care ea le consacră acum.
3. „Maidane cu dragoste” – viaţă de zi şi viaţă de noapte la periferiile Bucureştiului
După 1918, tradiţionalele mahalale bucureştene, prilejuri de deliciu şi uimire pentru călătorii străini la Bucureşti, cu bunele şi cu relele lor, nu doar că nu dispar, dar se extind şi capătă o nouă viaţă. Nu neapărat şi o nouă înfăţişare, deşi planuri de amenajare există, dar fondurile primăriei nu sunt niciodată suficiente. Dar, ca element de noutate, marile întreprinderi industriale, ministerele, instituţiile administraţiei publice, devin acum tot mai prezente în eforturile de modernizare a condiţiilor de trai de la mahala. Aşa-numitele „parcelări” în care se construiesc locuinţe cu plata în rate pentru ceferişti, funcţionari publici, angajaţii de la Regia Tutunului promit să schimbe, încet dar sigur, în bine viaţa periferiilor bucureştene.
Modernizarea – lentă – nu ştirbeşte însă cu nimic farmecul specific al mahalalei bucureştene, pe care îl remarcă mai ales aceia care, ca Paul Morand, o vizitează în calitate de turişti „asistaţi”, în căutare de exotism şi senzaţii tari. Pentru cei care, ca Brunea-Fox şi fotograful lui, Iosif Berman, nu sunt doar turişti, ci locuitori ai oraşului, mahalaua e un amestec ameţitor de sărăcie şi inechitate socială, de tipuri umane diverse şi ierarhii sociale nevăzute – de la micul meseriaş sau comerciant local la proletarul care trăieşte de azi pe mâine şi de la prinţii lumii interlope la infractorii mărunţi, de la „matroane” la chivuţe.
Pentru că Bucureştiul interbelic nu e doar glamour-ul burghez de pe Calea Victoriei, această a treia prelegere a cursului va fi dedicată exclusiv mahalalelor bucureştene.
Cost 350 de lei (total 3 ședințe)
Vrei să fii la curent cu cele mai noi Evenimente, Filme și Festivaluri din România ?
- Calendar Evenimente din România
- Calendar Evenimente din București
- Program Filme București
- Calendar Festivaluri Romania
