La 30 decembrie 1947, o lovitură de stat punea capăt monarhiei constituţionale ereditare întemeiate de Carol I în urmă cu 81 de ani. În răstimp, domniile celor patru regi ai României s-au confundat cu „orele astrale” ale naţiunii române (consfinţirea la 1878 a statutului de stat suveran şi independent, iar la 1918 a întregirii teritoriale a românilor într-o „Românie Mare”), dar şi cu momente tragice (precum cedările teritoriale din 1940 sau ocuparea României de către trupele sovietice începând din 1944).
Istoria monarhiei româneşti – grav distorsionată în perioada comunistă – a fost redescoperită după 1989, stârnind un interes deosebit publicului românesc. Numărul impresionant de surse primare publicate (jurnale, corespondenţă privată şi documente oficiale) ne-au oferit posibilitatea de a afla ce gândeau şi simţeau regii şi reginele României faţă de problemele majore, dezvăluind şi diverse aspecte ale vieţii lor intime.
Cursul nostru este dedicat istoriei monarhiei în România de la momentul fondării dinastiei naţionale, în 1866, în urma unui plebiscit, până la detronarea celui din urmă suveran, în 1947, printr-o lovitură de stat. Ceea ce propunem cursanţilor este o abordare istorică profesionistă, în care meritele şi căderile membrilor familiei regale sunt explicate într-un context mai larg (intern şi internaţional), dincolo de tentaţiile glorificării sau diabolizării.
