Vineri, 23 octombrie | 11.00 – FNT&BSB Academic HUB (Str. Academiei nr. 18–20)
INTRARE LIBERĂ în limita locurilor disponibile
A apărut o serie de compozitori excelenți în teatrul românesc și teatrul românesc tocmai se lasă corupt.
Invitați:
Bogdan Tănase – critic literar și de teatru, lector la Facultatea de Litere
Vlad Alexandrescu – profesor universitar, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, istoric al ideilor
Moderator:
Sebastian-Vlad Popa, curator FNT36
Regizorii cer compozitorilor o muzică „adecvată” ideilor lor dramatice, compozitorii scriu muzici minunate și regizorii profită; se servesc. Pentru că muzica, invariabil frumoasă și surprinzătoare (și adecvată?) va trezi într-o clipită, prin natura ei de entuziasm și de transcendență, senzațiile spectatorilor. În chip miraculos, se va constata că muzica a înțeles mai bine intenția regizorului decât și-a înțeles-o regizorul însuși. Nu cred că n-ați observat cât de eficient repară muzica momentele de sterilitate din scenă; cu câtă grație drapează muzica banalitatea în teatru; cum transportă ea grosolănia unei expresii sau nulitatea unei probleme într-un tărâm de visare, de tulburare sau de voie-bună. Cu bună-voie spectatorul va păși pe tărâmul acesta, n-are încotro, e salvarea lui! Dar nu mizanscena l-a salvat, ci muzica. Și va îndura mistificarea pentru că n-are încotro, deși simte mistificarea. Iluzionat că n-a fost uitat în pustiul „expresiei” și al „problemelor” la care l-a invitat regizorul, spectatorul se va mulțumi adesea și cu muzici mai puțin studiate, dar eficiente și ele, anonime, muzici ambientale și narcotice, de felul celor din cabinetele de ortodonție, din saunele publice sau din holurile clinicilor de psihiatrie. Dau rezultat bun și muzicile de la sala de fitness, pentru că de obicei sunt „asumate”. Cu adevărat, compozitorul și specialistul de sunet l-au retrogradat pe scenograf în relația cu regizorul căci ambianța prin sunet rezolvă mai prompt vidul de idee dramatică decât imaginea. La dezbaterea pe care o propun în FNT 36 e, însă, foarte probabil să aflăm că lucrurile nu stau chiar așa. (Sebastian-Vlad Popa)
