Presupun că nu sunt singurul ce manifestă rezerve în a merge la spectacole concepute pentru doar doi protagonişti. La un one-(wo)man-show, poţi evalua mai uşor dacă subiectul acestuia sau calitatea interpretului s-ar mula pe apetitul tău de consum însă în cazul unui tandem lucrurile se complică, fiindcă te aştepţi ca dincolo de textul incitant să existe o chimie substanţială între partenerii de scenă, indiferent de talentul individual, iar regia să o pună suficient în valoare încât să ducă la o conexiune emoţională cu spectatorul.
Greutatea stă pe umerii celor doi actanţi, prin ce şi cum comunică, iar riscul de a eşua în a te prinde în joc este major, atâta vreme cât ochii îţi sunt aţintiţi în spectacol nonstop şi exclusiv asupra lor. Asta explică circumspecţia mea când e vorba de a asista la spectacole în doi, justificată şi de frecventele frustrări (“păcat de…”) sau insatisfacţii (“putea fi, dacă…”) avute la finalul unora dintre ele. Spun frecvente fiindcă acest tip de montări, caracteristice zonei independente, limitată ca resurse, au început să populeze şi repertoriul teatrelor de stat, ca o consecinţă a evitării interacţiunilor de grup în pandemie.
Din masa crescută de spectacole ubliabile scrise pentru doi actori, dintre premierele recente, se detaşează însă totuşi cateva rara avis ce merită o atenţie specială deoarece, indiferent de modul personal de receptare, nu vor lăsa spectatorul indiferent. Interesant e că în toate sunt implicaţi oameni cu o solidă experienţă în spaţiul teatral Indie, dacă ne gândim la Chris Simion, Bogdan Budeş, Mihaela Velicu sau Matei Lucaci-Grünberg.
Două recomandări sunt pentru spectacole născute datorită şansei acordate tinerilor realizatori prin programele 9G (TNB) şi COMEDIA ŢINE LA TINEri (Teatrul de Comedie): Extraordinara viaţă, ce spune două poveşti despre feminitate împletite de Aida Economu şi Mihaela Velicu, şi, respectiv, Plăcerile şi chinurile adulterului, cu savurosul cuplu de amanţi Smaranda Caragea-Dan Rădulescu ce transformă relaţia lor într-o căsnicie clandestină. Reuşitele tinerilor nu constituie însă un pattern întrucât Chris Simion revalorizează ludic tandemul de veterane ale scenei Teatrului Stela Popescu, Crina Matei şi Ana Maria Ivan, în Anatomia unui clişeu, iar experimentata Amalia Ciolan este impresionantă în grija ei pentru copilul în corp de adult jucat de Andrei Huţuleac în Noaptea lui Helver de la TNB.
Must-see-ul lunii din categoria spectacolelor în doi îl reprezintă însă noua montare de la Teatrul de Artă, Oleanna (regia: Bogdan Budeş), una dintre cele mai “scandaloase” piese din teatrul contemporan prin perspectiva feroce asupra feminismului, corectitudinii politice şi educaţiei, propusă de publicului în 1992 de reputatul dramaturg şi cineast David Mamet (Glengarry Glen Ross). Oleanna întoarce pe dos, la propriu, relaţia dintre un profesor (Lucian Pavel) şi studenta lui (Cristiana Luca), stârnind în spectatori emoţii atat de puternice şi de variate încât e improbabil ca două opinii să coincidă după vizionarea spectacolului… un spectacol în doi care te zguduie serios, indiferent de starea de spirit în care asişti la el.
