„Eram echipați în vestiar ca să ne antrenăm și am citit că, din păcate, trebuie să ne desființăm. Am încercat să sun oameni din club, nu mi-au răspuns la telefon.”
Așa rezumă Ionuț Stoica, căpitanul și cel mai longeviv jucător al FC Hermannstadt, într-o singură imagine, una dintre cele mai absurde scene pe care le poate trăi un fotbalist: să afle, cu o zi înainte de startul campionatului, că echipa pentru care evolua de nouă ani nu va mai exista.
Imaginea este cu atât mai puternică cu cât nu a existat un comunicat oficial care să explice retragerea echipei din campionat, situația salariilor restante sau chiar viitorul clubului. Nu a existat un mesaj pentru sibieni, pentru suporteri, nu a existat o asumare publică a deciziei. Iar această tăcere apasă poate cel mai greu peste o comunitate care a fost alături de echipă în ultimii 11 ani.
O comunitate care a trăit cu sufletul la gură fiecare capitol al unei povești începute pe 29 iulie 2015 și încheiate, aproape simbolic, pe 30 iulie 2026. O poveste care a devenit una dintre cele mai frumoase pagini recente ale fotbalului sibian: cu opt sezoane în prima ligă, două finale de Cupa României și un stadion nou-nouț la dispoziție.
Dar sibienii nu trăiesc pentru prima dată acest sentiment amar. Pasionații de fotbal au mai pățit-o în trecut cu Șoimii, Inter, FC Sibiu și Voința, care au avut, fiecare în felul său, același final: dispariția.
Iar poate cea mai mare pierdere nu este doar dispariția unei echipe, ci faptul că o comunitate pierde șansa de a construi o tradiție. Pentru că un club de fotbal nu devine simbolul unui oraș peste noapte. Nu este suficient să promovezi, să joci în prima ligă sau să ai câteva sezoane frumoase. Este nevoie de timp. Există o diferență între un club care are suporteri și un club care are istorie. Se spune că prima generație vine pentru rezultate, a doua vine pentru amintiri, iar a treia vine pentru că acel club face parte din povestea familiei.
Poate că aceasta este cea mai mare problemă a fotbalului sibian. Nu lipsa pasiunii, nu lipsa oamenilor care să vină la stadion, ci lipsa continuității. Pentru că tradiția nu se construiește într-un sezon și nici măcar într-un deceniu. Se construiește prin generații. Iar Sibiul nu duce lipsă de oameni care iubesc fotbalul. Duce lipsă de cluburi capabile să reziste probei timpului.
(Foto: Turnul Sfatului)
