Prima galerie de artă caritabilă din România s-a deschis recent la Sibiu.
HEARTFULLY își propune să facă și mai vizibilă cauza Fundației Polisano: grija pentru copiii cu inimi bolnave. Am aflat mai multe de la Cătălina Costache, directorul executiv al Fundației.


Cum a luat naștere galeria și cât a contat experiența anterioară în organizarea de expoziții caritabile?
A fost un proces care s-a construit singur, în timp, mai mult decât o decizie luată la un moment dat. De-a lungul anilor ne-au contactat sau ne-au fost recomandați tot mai mulți artiști. Alexandru Cinean, de exemplu, ne-a donat lucrări în perioada pandemiei și a vorbit cu alți artiști să facă la fel.
Am ajuns astfel să expunem și să valorificăm lucrări în tot felul de spații neconvenționale: Theodora Golf Club, în Alba, cafeneaua Sibio din Piața Mică sau restaurantul Pasaj, unde am expus și lucrările psihologului Codruța Rabagel. Doar că, după fiecare expoziție, rămâneau lucrări pe care le stocam pe unde apucam. La un moment dat a devenit limpede că nu mai putem funcționa așa și că avem nevoie de un spațiu unde să se adune tot ce ni s-a dăruit cu inimă pentru copiii cu inimi bolnave, un loc unitar, care să reflecte cine suntem și ce credem, și în care să fim noi, echipa Fundației, prezenți zi de zi.
Așa a apărut ideea HEARTFULLY: nu neapărat dintr-un plan strategic, ci din nevoia foarte concretă de a avea, în sfârșit, o casă pentru tot ce ne-au încredințat oamenii aceștia minunați.


Care sunt valorile fundamentale pe care s-a clădit HEARTFULLY?
Totul pornește de la respect: pentru artiști, pentru gestul lor de a dona, și pentru cauza pe care o slujim: grija față de copiii cu inimile bolnave și de familiile lor. De aceea nu percepem niciun comision când se vinde o lucrare, tot ce se strânge merge fie direct spre operațiile copiilor, fie integral către artist, când îl expunem ca formă de mulțumire.
Nu vrem să fim un intermediar care ia o parte din generozitatea altcuiva. Oamenii care trec pragul galeriei știu exact unde ajung banii și de ce există locul acesta. Am deschis galeria pentru a populariza cât mai mult această cauză, inclusiv în rândul oamenilor pasionați de artă. La intrare în spațiu avem o expoziție, fizică și digitală, cu o selecție de fotografii realizate de Adrian Cîtu în timpul misiunilor operatorii, care leagă foarte bine spațiul galeriei de scopul ei caritabil și spune, mai bine decât am putea noi în cuvinte, pentru ce ne luptăm.
Și ne bucurăm enorm să vedem câți copii ne-au trecut deja pragul de când am deschis. Sunt curioși, pun întrebări, sunt interesați deopotrivă de artă și de cauza noastră. Așadar, vorbim de valori precum respectul, transparența, implicarea, legate de un singur fir: comunitatea care le vrea binele celor mici.


Fiind o noutate în România, cum funcționează concret o astfel de galerie?
E mai simplu decât pare. Lucrările ajung în colecția noastră prin două feluri: fie donate direct de artist, fie prin recomandare. Colecția o expunem de patru ori pe an, iar tot ce se strânge din vânzarea acestor lucrări merge către operațiile copiilor. Dar avem și un al doilea fir, la fel de important: organizăm periodic expoziții, personale sau colective, iar pentru a-i răsplăti pe artiști pentru gestul lor, banii rezultați din vânzări merg exclusiv către ei.
Organizăm chiar unul sau două evenimente de lansare pentru fiecare expoziție, alături de partenerii noștri de ospitalitate. Cumpărătorii sunt oameni care ne susțin deja cauza și descoperă acum și latura artistică, sunt colecționari care își construiesc portofoliul, din pasiune sau ca investiție, și sunt companii care aleg lucrări în urma susținerii noastre prin contracte de sponsorizare. Pentru partea mai tehnică – panotare, prețuri, tot ce ține de piața de artă propriu-zisă, unde recunosc că mai avem de învățat – ne bazăm pe un consiliu consultativ de cinci specialiști care ne ghidează.


În cadrul galeriei funcționează și un charity shop. Ce produse se găsesc aici și cu cine le-ați realizat?
E un colț mic, dar la care ținem foarte mult, pentru că oricine poate găsi aici ceva de luat acasă, chiar și în schimbul unei donații minime, contribuind astfel direct la cauza noastră. Am colaborat cu artizani români pe care i-am descoperit și în care am avut încredere de la prima conversație: Tombabe, din Timișoara, ne-a făcut tricouri cu mesaj, Remesh by Ateliere fără Frontiere ne-a ajutat cu genți, iar de la Luthelo avem o ediție limitată de săpunuri în formă de inimă, un detaliu mic, dar care spune mult despre ce facem.
Avem și produse care poartă brandul Heartfully, realizate împreună cu Braiconf și Pegas: cămăși, șepci, tricouri și truse de toaletă. Fiecare produs din charity shop este, în felul lui, o mică poveste de generozitate – a celor care le-au făcut și a celor care aleg să le cumpere.




Ce nevoi acoperă banii care merg către cauza Fundației: copiii cu inimi bolnave?
Nevoile sunt foarte variate, pentru că fiecare familie ajunge la noi dintr-un context diferit. Cea mai directă formă e sprijinul financiar pentru operații, acolo unde intervenția e necesară și familia nu are resursele s-o susțină singură. De multe ori, înainte de operație, e nevoie de analize și investigații amănunțite, în urma cărora se stabilește diagnosticul și planul de tratament.
Apoi vine partea logistică: un bilet de tren sau autobuz pentru o familie dintr-o zonă rurală, ca să ajungă la cel mai apropiat centru medical, sau sprijin pentru echipele medicale internaționale care vin să opereze alături de colegii lor din România. Nu e doar despre bisturiu și sală de operație, e despre tot ce se întâmplă în jur ca lucrurile să meargă.
Un alt aspect important și mai puțin vizibil e sprijinul psiho-emoțional. Avem psihologi voluntari care vorbesc cu părinții și îi ajută să înțeleagă ce urmează și cum să discute cu copilul lor. Dincolo de cazurile individuale, banii merg și către programe pentru comunitate, pentru că vrem un impact care nu se oprește la un singur copil: educație pentru sănătatea inimii în școli, depistare și diagnostic precoce, și proiectul nostru de sărit coarda, prin care facem prevenție într-un mod jucăuș, aproape de copii.
Fiecare leu strâns prin galerie ajunge, într-o formă sau alta, către una dintre aceste direcții.


Cum este conceput programul pentru a menține interesul publicului activ?
Cum spuneam, colecția Fundației o expunem de patru ori pe an, dar între timp avem constant expoziții personale sau de grup ale artiștilor care ne-au donat lucrări. Practic, ritmul galeriei e mult mai des decât atât, lunar sau bilunar. În perioadele importante pentru oraș, cum a fost FITS și, în viitor, în timpul Astra Film Festival, avem program extins, 7 zile din 7, ca să prindem cât mai mulți vizitatori.
Pe termen scurt, vrem să pornim ateliere de educație artistică pentru copii și tineri voluntari, direct în galerie, și să construim o galerie online cu expoziții proprii, ca să ajungem și dincolo de Sibiu. Cheia, cred, e să rămânem un loc viu: cu lucruri noi de văzut, dar și cu noi prezenți, ca oamenii să simtă că vin la un spațiu al comunității, nu doar la o galerie.






