Pe toată perioada festivalului ESTE FILM 2026, Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal găzduiește „Antifon”, o expoziție de artă video a duoului artistic s.a.b.a. – format din Silvia Amancei și Bogdan Armanu –, curatoriată de Alex Mirutziu.
Artiști: Silvia Amancei & Bogdan Armanu
Curator: Alex Mirutziu
Muzeul de Artă Contemporană (spațiul de la etaj)
Strada Tribunei 6, Sibiu
3-7 iunie 2026, orele 9:00-17:00
Tururi ghidate cu Alex Mirutziu, curatorul expoziției:
- Joi, 4 iunie 2026, ora 16:00
- Sâmbătă, 6 iunie 2026, ora 14:00
Prețul unui bilet este de 15 lei și se achiziționează de la casieria Muzeului.
Selecție filme:
„Est-ce là tout?” (00:19:50min, 2025) este un video care urmărește un cineast decedat și întâlnirea sa cu moartea, reflectând asupra naturii artei și violenței, a credinței și a convingerii, oferind un colaj ambiguu și neliniar de cadre și înregistrări audio, de la copii vorbind despre Dumnezeu până la definiții filosofice ale artei și relatări ale unor crime din Primul Război Mondial.
„How do you feel? I don’t know how you feel” (00:24:30min, 2025) este un video-eseu care reflectează asupra limitelor și forței iubirii și ale împreună-ființării. Lucrarea autoreferențială aspiră să fie o odă a speranței, una care ar putea fi „cântată” în momente de anxietate și alienare. Coagulând reflecții despre artă și societate, dorințe și visuri, lucrarea este deopotrivă o renunțare la luptă și o scânteie pentru forme alternative de rezistență.
SABA (00:18:10min, 2020), un video-portret realizat de s.a.b.a., este un video de prezentare a noastră și a proiectului nostru în curs, „Unlovable Prospects. Scripts, Screenplays and Stories. SABA’s Look on the Future”. Video-portretul a fost realizat pentru GuestRoom Maribor, cu ocazia participării noastre la rezidență.
„Life of a Tree” (00:09:35min, 2018) este o odă-video care celebrează marele proiect comunist al naturii, cu accent pe pădure și pe interconectarea dintre fauna și flora sa. Această viziune politică se desfășoară pe parcursul scurtmetrajului printr-un dialog între un copac pe moarte și cei asemenea lui.
Text curatorial:
SABA, sau Silvia Amancei și Bogdan Armanu (n. 1991), sunt un cuplu de artiști care, până nu demult, locuiau la Iași. De ceva vreme s-au mutat în Norvegia, unde își continuă explorările narative și poetice, traversând teme precum precaritatea, trecutul, adevărul și utopia unui viitor comun.
SABA sunt greu de definit. Politici și radicali, dar în același timp lucizi și penetranți, cei doi artiști – ale căror intervenții au marcat puternic scena încă din 2015, prin The Omelet Manifesto și Life is a Bitch – privesc lumea și paradoxurile ei prin ochii unei generații în mare parte abandonate de sistemele care ar fi trebuit să o susțină.
Cu toate acestea, furia și tandrețea sunt două forțe care, în fața lucrărilor lor, perturbă în egală măsură. Selecția din expoziția ANTIFON confirmă tocmai această tensiune: un concept care deschide, condensează și orientează, sugerând registrul în care trebuie întâmpinate aceste lucrari video—un spațiu în care apartenența este condițională, iar performarea ei devine o strategie de supraviețuire.
Mutația pe care o propune SABA este una esențială: de la a compensa, la a iubi. În acest sens, „antifonarea” poate fi înțeleasă pornind de la sensul său originar—antifoane, versete sau parafrazări din psalmi repetate de două coruri sau voci, ca într-un răspuns reciproc—transpus aici într-un registru existențial și politic. Practica lor devine astfel antifonată: o alternanță continuă în care furia și tandrețea, respingerea și apropierea, critica și atașamentul se construiesc reciproc.
Bio:
Silvia Amancei și Bogdan Armanu (ambii n. 1991) sunt un duo artistic stabilit în Iași, România. Colaborând din 2012, practica lor se situează la intersecția dintre cercetarea socială și arta vizuală, explorând modul în care mijloacele artistice pot fi mobilizate pentru a contesta cadrele capitaliste și a imagina viitoruri alternative, comune.
Poziționându-se ca artiști independenți, ei abordează condițiile generate de noile paradigme ale exploatării vieții. În interiorul și în proximitatea micro-comunității lor, caută să susțină o existență politică și intelectuală prin mijloace artistice—punând în prim-plan interogarea, evidențierea și schimbul colectiv ca instrumente de reflecție și transformare.
Practica lor este în mod fundamental transmedială, flexibilă și orientată spre proces, valorificând o gamă largă de cunoștințe și competențe. Aceasta se extinde în contexte diverse—de la spațiul galeriei și cel public până la mediul online—adaptându-și forma în funcție de condițiile fiecărui cadru. Ancorată în perspective modelate de marginalitate și alteritate, practica lor apropriază critic discursurile dominante, menținând o poziție reflexivă chiar și atunci când navighează—și este inevitabil prinsă—în structurile stratificate ale capitalului.
