Ada Milea e una dintre cele mai îndrăgite artiste din România, reușind să cucerească, deopotrivă, atât publicul adult, cât și pe cel tânăr.
Colaborările sale constante cu Teatrul Gong au adus pe scenă spectacole invitate și montări care s-au bucurat de un succes real, construind în timp o relație artistică solidă și vie. Pe 24 aprilie, Teatrul Gong aduce la Sibiu, la CineGold, la orele 17:00 și 19:00, spectacolul „Concert’n doi”, un proiect aparte în care Ada Milea urcă pe scenă alături de Bobo Burlăcianu, unul dintre colaboratorii săi cei mai apropiați și o prezență recurentă în universul său artistic.
Despre spectacolul pe care urmează să-l vedem, despre bucuria revenirii la Sibiu, colaborarea cu Teatrul Gong și planuri de viitor, am stat de vorbă cu Ada Milea.
Relația ta cu Teatrul Gong, de la producțiile pe care le-ai montat aici până la spectacolele pe care le aduci constant, pare o veritabilă poveste de dragoste. Ce te face să revii atât de des la Sibiu și ce înseamnă pentru tine această colaborare?
Revin des, pentru că mereu găsesc la Teatrul Gong oameni capabili să se bucure de joaca noastră serioasă. Și să și-o dorească. Și să participe la ea. Și să se bucure de joaca asta. Și să se bucure de bucuria publicului.
Direcția ta artistică în teatru este ușor de recunoscut: ludică, ironică, directă. Cum îți adaptezi acest stil atunci când lucrezi la spectacole pentru copii?
Am încercat să evităm unele cuvinte (lichior, canibal) și acțiuni (distilarea), deși nu cred că era nevoie. Cine vrea să găsească lucruri nepotrivite pentru copii, le găsește oricum. La concertele noastre văd mereu copii în sală. Cunosc părinți foarte atenți cu creșterea copiilor lor, care vin cu copiii la concerte. Copiii urmăresc poveștile mai bine decât mulți adulți. Nu cred că este nevoie de adaptare, ci de un subiect care să îi intereseze.
„Concert’n doi”, pe 24 aprilie la Cine Gold Sibiu, alături de Bobo Burlăcianu. Nu este nici concert, nici teatru. Cum ai descrie experiența pe care o oferiți publicului prin acest spectacol?
Aș spune că sunt povești (cântate) despre muște, zmei, sănii în pod, purceluși, Chirițe, Amintiri din copilărie. Eu vin dinspre teatru. Lucrez mult cu teatrele, am absolvit secția de Actorie și am un doctorat „Despre dimensiunea teatrală a muzicii”. Am lucrat cu regizori minunați (Alexandru Dabija, David Esrig, Lucian Pintilie, Radu Afrim, Mihai Măniuțiu și alții), dar în unele teatre merg fără regizor. Calea muzicală pe care o propun publicului face ca spectacolele noastre să pară, oarecum, concerte.
Colaborarea ta cu Bobo Burlăcianu este deja bine cunoscută și longevivă. Cum reușiți să o mențineți vie și ce aduce fiecare dintre voi în proiectele comune?
Prin joc, joacă și seriozitate. Încă nu ne-am plictisit de jocul cu ideile, personajele, situațiile și cuvintele. Presimt că nici n-o să ne plictisim. În ultimul timp, eu aduc schițe de cântece, mai ales ce lucrez cu actorii prin teatre, apoi adaptăm împreună pentru o variantă în 2, în 3 sau 4. Bobo este artist independent, ca și mine, așa că ne este ușor să stabilim un program. Colegii angajați prin teatre depind de instituțiile în care lucrează și nu prea pot spune din timp dacă sunt liberi sau nu în anumite zile. Sunt fericită și norocoasă că Bobo este extrem de talentat și independent.
După contribuția la „Cel mai mare Gulliver”, „Apolodor” și „Jungla”, există discuții sau planuri pentru un nou spectacol pe care să-l montezi în viitor la Teatrul Gong?
Da, tot visez să fac un concert despre purcelușul Rostogol, cel al Laviniei Braniște. Visez de mult. De când am primit un volum Rostogol și l-am citit pe nerăsuflate, apoi mi-am cumpărat toate celelalte volume. Mi se pare extraordinar, mai ales pentru un teatru în care actorii folosesc și păpuși. M-am bucurat când Adrian Tibu m-a rechemat la Teatrul Gong și când s-a bucurat că i-am propus această carte. Mă rog, aceste cărți.
Dacă Teatrul Gong și Sibiul ar fi personaje într-un spectacol de-al tău, ce ți s-ar părea esențial să afle lumea despre ele prin muzică, versuri sau imagini?
M-aș bucura să afle că există un loc minunat, în țărișoara noastră minunată, de pe minunatul noastru Glob Pământesc, în care toți copiii (inclusiv fiecare copil din interiorul sufletului fiecărui adult) se pot bucura (încă) de povești. Și că depinde de fiecare dintre noi să prețuim lucrurile bune din jur și pe oamenii care fac lucrurile bune. Și să ne bucurăm de ele.
