Martie, între simbol și realitate
Martie vine în fiecare an cu mărțișoare, flori ori gesturi drăguțe pentru doamne și domnișoare.
Din acest an, martie este oficial „Luna femeilor” în România. Prin lege, aprobată în decembrie 2025. Un gest de recunoaștere simbolică, dar, dincolo de asta, realitatea e mai puțin festivă.
În 2025, România a avut 59 de femicide, potrivit Scena 9. Plus mii de ordine de restricție împotriva partenerilor agresivi, într-un sistem în care statul (nu întotdeauna) se străduie să le aplice.
Dar din acest an, martie este „Luna Femeilor”, un gest de recunoaștere cel puțin simbolică a contribuțiilor femeilor în toate domeniile, permițând autorităților centrale și locale să organizeze evenimente culturale, educative și sociale, sprijinite financiar de la buget. Deocamdată, buget nu avem, așa că mai ușor cu celebratul. Poate la anul.
Există recunoaștere simbolică, dar nu e suficient. Problema rămâne: disproporția între gesturi simbolice și realitate.
Avem prin legislație o „Lună a femeilor”, avem și legislație împotriva violenței domestice, cum avem legi și împotriva hărțuirii femeilor, care sunt aplicate inegal. Sunt mecanisme de intervenție. Reactiv. Când abuzul s-a repetat, când conflictul a escaladat – în esență, statul gestionează efecte, dar previne prea puțin.
Una dintre „rădăcinile” problemei rămâne neatinsă pentru că educația emoțională rămâne încă o necunoscută. Nu întotdeauna știm ce să facem când suntem furioși, cum să ne comportăm când ne este frică, nu știm să recunoaștem manipularea, nu știm, de multe ori, să distingem între atașament și control. Relațiile toxice nu încep cu violență fizică, ci cu semne mici, ignorate sau normalizate: o glumă cu intenție de umilire, control „din grijă”, izolare treptată.
Teoretic, aceste lucruri ar trebui învățate acasă. Teoretic…
La școală a fost nevoie de mulți, prea mulți ani pentru ca în sălile de clasă să se discute despre bullying și încă se discută prea puțin. Școala, în forma actuală, nu oferă instrumente pentru gestionarea conflictului, pentru înțelegerea limitelor personale, pentru cultivarea respectului
Dacă vrem mai puține ordine de restricție, poate că trebuie să investim mai mult și în prevenție, nu doar în reacție. De exemplu, să fie introduse în programa școlară elemente de educație emoțională, poate la ore de dirigenție, poate în ore dedicate, să fie formate cadre didactice, să existe o investiție pe termen lung. În învățământul actual, însă, se taie bani…
O investiție pe termen lung în prevenție produce rezultate. Nu în următorul an electoral. Poate nici la următoarea tură de alegeri. Dar în timp, aceste rezultate pot schimba statistici care azi ne arată reacții lente sau care vin prea târziu.
Pentru moment, „Luna femeilor” este o promisiune într-o realitate care are nevoie de mult mai mult de atât, iar schimbarea vine și din educație, și din implicarea fiecăruia, în fiecare zi.
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
