Simplu: Decembrie, dincolo de toate așteptările
Există o oarecare așteptare ca, odată cu decembrie, printre „Ho, ho, ho!”, goana după cadouri și colinde oriunde te-ai întoarce, să ne schimbăm starea interioară, să devenim mai luminoși, asemenea orașului iluminat pentru Crăciun, mai buni, mai împăcați, mai dispuși la gesturi „de sezon”. Uneori putem să facem asta, alteori nu reușim să intrăm în starea de sărbătoare „propovăduită” de toate reclamele de sezon (mai mult sau mai puțin) inspirate. Uneori suntem doar amorțiți sau prea obosiți, după un an încărcat, poate dificil de gestionat.
Dar ultima lună a anului are o bună șansă să devină moment de bilanț, în care să se strecoare și o urmă de optimism în ceea ce a fost, ce am reușit să acumulăm peste an (dar nu financiar), lecții învățate, concluzii trase și să vedem ce am putea face mai bine. Partea bună este că deja suntem aici și avem motive să privim înainte (poate cu puțină) încredere și cu un strop de speranță. Una care însă nu depinde de luminițe sau daruri. Ci speranța că poate vom face lucrurile care contează cu adevărat, inclusiv (sau mai ales) în plan personal, care-și pot găsi valabilitatea și dincolo de acest nivel. Că poate vom lua acele decizii care ne simplifică viața, fără a face rău celor din jur, că poate suntem mai atenți la obiceiurile care ne consumă timp și energie și le vom recalibra, că poate renunțăm la relații care nu ne sunt sănătoase și întărim acele relații care ne ajută să creștem, că poate ne vom găsi curajul pentru acea schimbare care era pe listă la începutul anului, dar care s-a „pierdut” undeva pe parcurs.
Decembrie este o lună bună și pentru trecut pe foaie acei mici pași făcuți în anul ce stă să se încheie. Și de imaginat alți pași mici pentru viitorul an, așa, în ritm redus. Până la urmă, optimismul nu trebuie să fie zgomotos. Trebuie să fie doar cu ceva mai multă încredere că vom avea capacitatea în următoarele luni să ajungem să facem acele lucruri importante de care avem nevoie: poate să ne facem mai multă ordine în viață și să ne recăpătăm controlul, poate să ne găsim echilibrul, poate să ne schimbăm perspectiva și să vedem dificultățile drept momente de creștere.
Și poate la final de an următor vom putea spune: da, nu pot schimba nimic în jur, dar cel puțin pot ajunge un pic mai aproape de ce sunt eu, dincolo de prejudecățile ori așteptările celorlalți. Să ne fie viitorul an mai clar, mai simplu, cum avem nevoie! Și să ne reamintim că fiecare pas mic contează!
Text de Adina CHIRVASĂ | OPINII
