MAXIMILIAN CORBU, maseur: „Nu există sentiment mai frumos decât mulțumirea unui pacient”
Maximilian Corbu are 48 de ani și s-a născut în București. După o carieră în mai multe domenii, a decis să urmeze calea pasiunii sale pentru masaj și a absolvit în septembrie 2024 cursurile de maseur terapeut, obținând diplome acreditate la nivel european.
De atunci, practică pe cont propriu, sub numele Masaj la MAX. În paralel, este și instructor formator la Academia 1,61, un proiect educațional non-formal care promovează învățarea prin turism de aventură.
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să te faci maseur?
Am lucrat aproape 25 de ani la o companie din domeniul IT și, printre sumedenia de beneficii de care am beneficiat ca angajat, au fost două care mi-au marcat viața: cel mai important a fost aducerea unui antrenor de kickbox excelent, care între timp, pe lângă antrenor timp de 13 ani, mi-a devenit și prieten, și aproape la fel de importantă, oferirea de masaj regulat.
Așa am luat contact cu masajul, care mi se pare o minune, mai ales pentru oamenii sedentari ce stau cu orele în poziții dăunătoare (la calculator, pentru perioade îndelungate, adesea în poziții inconștient dezechilibrate), dar și pentru sportivii care se supun unor regimuri de antrenament foarte solicitant (în cazul meu, kickboxul).
Fiind beneficiarul magiei masajului, am înțeles că, fie pentru relaxare, fie, în cazul unui maseur terapeut, pentru recuperarea după efort sau chiar rezolvarea unor dezechilibre posturale, contuzii și tot felul de afecțiuni suferite în timpul antrenamentelor, masajul poate să fie un „panaceu (aproape) universal”.
În timp, datorită uzurii acumulate în linia mea de muncă și a declinului sectorului IT, am început să mă gândesc la o conversie profesională, iar primul lucru ce mi-a făcut cu ochiul a fost masajul. Fiind fermecat de efectele masajului, mi-am dorit să învăț și eu să fac masaj, să deslușesc tainele masajului care îmi place atât de mult și să încerc să ofer, la rândul meu, alinare oamenilor, să încerc să le fac bine, cum la rândul meu am primit din partea maseurilor.
Îndrumat de un coleg de kickbox care și el s-a convertit din alte meserii la cea de terapeut, am ajuns la Biofocus, o școală de masaj foarte mișto, care m-a inițiat în tainele masajului terapeutic prin intermediul a 4 module de curs pentru a obține, la final, diploma de maseur terapeut acreditat. În urma celor aproximativ 8 luni de studiu, învățat și practicat peste 1500 de masaje, de la masajul somatic (de relaxare, abecedarul masajului), prin masajul reflexogen, drenajul limfatic manual și încununarea celor opt luni de studiu, masajul terapeutic.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de maseur.
Probabil că mulți oameni percep munca de maseur ca pe ceva lejer, relaxant. În realitate, munca aceasta este solicitantă atât fizic, cât și emoțional. Un terapeut stă în picioare o zi întreagă, aplicând presiune controlată cu policele, antebrațele, coatele, ceea ce poate duce la uzură osteomusculară dacă maseurul nu este în permanentă atent la postură.
Pe lângă uzura fizică, există și uzura emoțională, deoarece maseurul trebuie să fie mereu empatic, conectat la pacient pentru a aprecia în mod corect problemele acestuia, cât și procedeele adecvate pentru ameliorarea și, în cele din urmă, rezolvarea problemelor acestuia.
Care este cea mai importantă calitate pe care un maseur trebuie să o aibă?
După părerea mea, cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un maseur este pasiunea pentru această muncă. Cu cât este mai pasionat, cu atât rezolvarea nevoilor pacienților va fi primordială pentru acesta.
Dar, pe lângă pasiunea pentru masaj, terapeutul trebuie să fie empatic, mereu atent la felul în care corpul pacientului răspunde stimulilor și tehnicilor de masaj.
De asemenea, anduranța fizică și tehnica adecvată sunt niște calități extrem de importante pe care trebuie să le aibă un maseur, altfel, nefiind într-o formă fizică foarte bună sau folosind niște posturi neadecvate, nu va putea să își dedice toată atenția și priceperea în ameliorarea simptomelor pacienților.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?
Cred că cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii, în general, românii în particular, este ignorarea necesității de a face mișcare. Dacă, în loc de mașină sau transport în comun, am folosi o bicicletă sau chiar mersul pe jos, o multitudine de probleme ar fi, dacă nu rezolvate, măcar ameliorate semnificativ.
Și ar mai fi o greșeală mare pe care o face foarte multă lume: este ignorată importanța alimentației, pe ideea că „eu fac mult sport, mănânc ce vreau”.
Din nefericire, mișcarea, deși esențială pentru o stare de sănătate bună, este doar o parte foarte mică a ecuației: oricât sport am face, dacă nu avem grijă la alimentație și somn, nu acoperim decât aproximativ 10% din problemă.
Eu, de exemplu, făceam 5 antrenamente de kickbox pe săptămână și tot nu reușeam să mă stabilizez la o greutate optimă din cauza alimentației proaste și a unei aversiuni pentru somn care m-a costat mult.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Este un job incredibil de satisfăcător. Am avut pacienți care au venit cu niște dureri mari și cu dezechilibre foarte evidente de postură pe care am reușit să le corectez.
Nu există sentiment mai frumos decât mulțumirea unui pacient care îți spune că se simte mult mai bine în urma terapiei aplicate de tine.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă maseur?
Trebuie să îți placă și să primești, și să oferi masaj. Este o regulă universală care spune că, dacă nu îți place să faci un lucru, vei fi tare nefericit încercând să trăiești de pe urma lui. Când te duci la muncă cu plăcere, nu ți se mai pare muncă.
Ar mai fi două lucruri foarte importante, după părerea mea: să ai grijă de corpul tău, să fii în formă – este esențial în această muncă. Nu ai cum să reușești să răspunzi nevoilor pacienților tăi dacă nu ești tu într-un loc bun din acest punct de vedere.
Și, nu pe ultimul loc, ar fi curiozitatea permanentă. Ca să fii un terapeut bun, cred că trebuie să vrei să afli mereu tehnici noi, să înveți mereu despre corpul uman, care este de o complexitate enormă. Cu cât știi mai mult, cu atât poți ajuta mai multă lume – problemele fiind variate, iar modalitățile prin care poți acționa, foarte multe.
Ce tip de antrenament preferi sau recomanzi celor care vor să învingă sedentarismul?
Nu suntem toți la fel, fiecare are tipul lui de mișcare pe care îl poate susține a la long. Părerea mea este că cel mai important este să găsești ce rezonează cu tine, să faci tipul de mișcare potrivit pentru tine în așa fel încât să nu fie o corvoadă și să poți integra în viața ta acest tip de antrenament.
La mine a fost kickboxul – este tipul de mișcare pe care l-am practicat cel mai mult. Am deja 13 ani de când am început și o să îl practic până când corpul nu îmi va mai da voie. Apoi, în funcție de punctul din viață în care ne aflăm, tipurile de antrenament pot să difere.
Dacă ești supraponderal, de exemplu, nu este indicat să te apuci să alergi. Mersul poate fi mult mai potrivit, deoarece nu este dăunător pentru articulații și poate fi susținut o perioadă îndelungată și la un ritm cardiac ce favorizează arderea grăsimilor. Și, nu în ultimul rând, nu stimulează apetitul.
O dată cu avansarea în vârstă, devine foarte important lucrul cu greutăți, care are rolul de a contracara sarcopenia (declinul masei musculare o dată cu înaintarea în vârstă), ajută la creșterea sau menținerea densității osoase și, nu în ultimul rând, la funcționarea în parametri optimi ai corpului.
Persoanele care nu mai pot sau nu mai vor să facă mișcare, o dată cu înaintarea în vârstă, or să intre într-un declin rapid și vor avea o durată și o calitate a vieții mai mică decât cei ce continuă să se miște.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Noi suntem variați și complecși. Nu cred că ține de naționalitate, dar ce cred că îi caracterizează pe cei mai mulți dintre români este că preferă sportul la televizor, și nu practicat.
Din nefericire, tot la educație se ajunge – trebuie ca, din școală, să fie insuflată dragostea pentru sport, cât și conștientizarea beneficiilor aduse de mișcare, cât și dezavantajele aduse de lipsa ei.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR
