Ce nu-ți place azi s-ar putea să savurezi mâine și nu e nici Alzheimer, nici ipocrizie
Când e vorba despre likes & dislikes alimentare sunt nenumărate exemple de schimbări de atitudine, de răzgândire, ba da, ba nu, ba nu, ba da, care nu arată instabilitate, nici răsfăț, preaplin sau sensibilități la mode, fițe și tendințe.
Vremurile se schimbă, și noi cu ele.
Prin Evul Mediu și Renaștere, oamenilor nu le plăceau ierburile – pentru bogați prea triviale, pentru săraci prea nesubstanțiale.
Nici legumele nu au dus-o prea bine, căci deși aveau locul lor pe masa bogaților, erau totuși cetățeni de rangul doi; nici țăranii nu le apreciau în mod deosebit – igiena precară și apa contaminată dădeau stomac deranjat și nici nu erau prea hrănitoare.
Terciul de cereale era baza pentru cei din urmă, carnea, rară și scumpă pentru cei dintâi.
Pâinea albă și cea neagră s-au jucat de-a prinț și cerșetor mai toată viața. Aristocrația mânca albă, clasa muncitoare neagră sau, grație creativității șnapanilor, albită cu alum și alte chestii și mai rele. După aceea, cea neagră a reieșit ca sănătoasă, așa că săracilor li s-a îndeplinit visul – au primit pâine albă și pufoasă, procesată până la anihilare.
Că peștele e azi de dulce, din punct de vedere al creștinismului, știm, dar că a fost o vreme de post și în ortodoxia răsăriteană s-ar putea să ne mire (ca și fructele de mare, care-s de post pe Athos, dar de dulce la poalele lui).
În anii ’70 untul și grăsimile animale erau rele, însă în anii 2000, produsele low fat care le-au înlocuit au fost cele rele, iar untul e bun (în cantități zgârcit-rezonabile, desigur).
Elisabeta I a Angliei își etala cu mândrie dantura mâncată de zahăr, era bogată și cariile înnegrite arătau cam cât de bogată era.
Nu până de mult, aspartamul și sucrazitul au promis raiul fără carii, diabet și alte boale. Azi, primul e interzis, iar stevia (nu ștevia) și alți îndulcitori încep să aibă studii de consum în spate care vin cu avertizări, momentan reținute.
Acestea-s doar câteva exemple la nivel macro, colectiv și au explicații.
Statutul unei clase sociale își poate schimba markerii atunci când prețul unui ingredient rar se democratizează – vezi zahărul și dantura impecabilă a mai marilor de azi. Știința avansează și demontează convingeri ale epocilor trecute – low fat vs. animal fat.
Soluția găsită ieri este adesea problema de azi sau de mâine.
La nivel micro, personal, spanacul, pe care credeam că-l urăsc forever, a devenit deliciu când am înlocuit sosul roșu cu unul alb. Murăturile neiubite în copilărie ajung în farfurie la maturitate, când gustul acru poate fi cerut de organism, nu doar la mahmureală.
Ne schimbăm noi, ca indivizi și ca grupuri umane, și poate de aceea n-ar fi rău să luăm totul cu un grăunte de sare, cum zice englezul. Dacă raw vegan, keto și plant based, insecte sau lab cultivated meat azi sunt câh, mâine s-ar putea să avem altă părere.
Text de Adriana Sohodoleanu, Biscuit.ro | Opinii Eat & Drink
