Faye Webster: Lifetime
ALEGERILE CLAUDIEI | O colecție de recenzii muzicale semnate Claudia Aldea
Inspirată de bunicul ei, un chitarist de muzică bluegrass din Texas, de mama sa (care a învățat-o să cânte la chitară) și de fratele ei (solist într-o trupă rock), compozitoarea americană Faye Webster și-a făcut debutul în lumea muzicală în anul 2013, la vârsta de 16 ani, odată cu lansarea albumului Run and Tell.
Fiind un LP scris în totalitate de artistă, și înregistrat în spiritul spectacolelor open mic pe care le susținea în acea perioadă, el a fost comparat cu proiecte realizate de Kacey Musgraves sau Sherri Dupree, chitara și puternicul element de storytelling devenind bazele discografiei sale.
Foto: Pooneh Ghana/ The Guardian
După absolvirea liceului (unde a devenit fascinată de muzica rap), Webster s-a înscris la Belmont University din Nashville pentru a studia compoziție muzicală și design grafic.
În timpul petrecut acolo, după ce a urmat un curs de fotografie, cântăreața a primit o cameră foto și a început să-și imortalizeze prietenii în călătorii, mulți dintre ei fiind muzicieni.
Inspirată de pictorul american Kehinde Wiley, ea a integrat modele de fundal în portretele sale, realizând ședințe foto cu artiști din sfera hip-hop, precum DRAM, Migos sau Killer Mike.
La câteva luni distanță, simțind că nu se potrivește în sălile de curs, a decis să se mute înapoi în casa părinților din Atlanta, stabilind că se va întoarce la universitate doar dacă melodiile ei nu vor avea succes în următorul an.
„alt-country music with a fuck-it mentality”
În 2017, compozitoarea a semnat un contrat cu casa de discuri Awful Records, l-a însoțit, ca supporting act, pe Sean Rowe în turneu, iar în luna mai a lansat al doilea album din carieră, pe care l-a numit Faye Webster, marcând astfel un sunet descris de Britnee Meiser (i-D Magazine) prin sintagma „alt-country music with a fuck-it mentality”.
Alcătuit din 10 piese în care genurile ei preferate (country, folk și R&B) se împletesc perfect, proiectul se deschide prin She Won’t Go Away („I think I have lost so much time/ Over the course of calling you mine/ You say it’s fine/ But she won’t go away”), anunțând tema iubirii în toate formele sale.
Astfel, regăsim nesiguranța, pierderea identității și alienarea în melodii precum I Know You („Tell me what you’re looking for/ Is it a picture-perfect girl?”) sau Alone Again („My mind’s empty as the room I’m sleeping in”), în timp ce speranța unui nou început poate fi simțită în Wrong People („If you’re the smartest man in the room/ You’re hanging with the wrong people”) sau What’s the Point, finalul în care eroina realizează că e momentul să părăsească locul unde nu se mai simte așa cum ar trebui: „There’s no point here”.
După succesul albumului self-titled, în 2019, Faye Webster a revenit cu un nou LP, Atlanta Millionaires Club, care poartă numele grupului de prieteni pe care tatăl ei l-a avut în perioada facultății (alături de care participa la diverse competiții din oraș).
Artista începe noul capitol din povestea sa prin versurile „Looks like I’ve been crying again over the same thing/ I wonder if anyone has ever cried for me”, ducând astfel mai departe temele discutate cu doi ani în urmă, cărora le adaugă, prin sunetul influențat de muzica anilor ’70, o nouă dimensiune.
Acesta continuă să exploreze amintiri („The right side of my neck still smells like you”), obsesii („I’m losing my mind/ Why the hell did I paint these walls white?”) și regrete („It’s the little things that just aren’t the same/ I used to make my bed, but now I see no point in it”), în timp ce sfârșitul, Flowers, revine la speranța de a găsi persoana potrivită: „Can you just give me all your time?/ I’m gonna try to give you mine”.
În 2020, artista a lansat single-ul Better Distractions, numit de către Barack Obama, în luna decembrie, una dintre melodiile anului, în timp ce 2021 a adus un nou LP, I Know I’m Funny haha, descris de Pitchfork ca fiind „cel mai bun album al compozitoarei de până acum”.
Explorând anxietățile unei noi relații, Webster ne deschide o fereastră prin care putem urmări personajele din Atlanta Millionaires Club într-o altă etapă din existența lor, cele 11 piese (scrise în timpul pandemiei) ilustrând momentele speciale dintre două persoane care se întâlnesc la momentul potrivit (singurătatea fiind din nou un sentiment imposibil de separat de evenimentele povestite):
„I didn’t know that I was capable of being happy right now/ But you showed me how”.
Mai mult, artista japoneză Mei Ehara, una dintre sursele de inspirație pentru sunetul materialului discografic (alături de Courtney Barnett și Erika de Casier), a colaborat cu Faye în scrierea și înregistrarea piesei Overslept, reflectând astfel diversitatea și profunzimea versurilor sale:
„Mă bucur că există atâția oameni care își doresc să facă parte din procesul meu de maturizare…care se regăsesc în felul în care mă exprim.”
După o pauză de doi ani, în care a fost opening act pentru trupa Haim și a lansat un cover al melodiei If You Need To, Keep Time on Me (Fleet Foxes), cântăreața a revenit în 2023 pentru a anunța datele turneului său european (programat pentru 2024) și pentru a împărtăși cu fanii piesa Lifetime (apărută în luna septembrie), în care, pentru prima dată, fricile dispar, dezvăluind cât de departe a ajuns eroina în povestea sa și cât de aproape este speranța despre care ne vorbea în Run and Tell:
„Can’t imagine me before you/ In a lifetime”.
Text de CLAUDIA ALDEA | Muzică
Cover Foto: Pooneh Ghana/ The Guardian
