JIMI HENDRIX, la 80 de ani – aniversare
Adesea, tindem să judecăm muzica trecutului prin filtrele prezentului, fie că aducem în discuție tentativele timpurii ale rock’n’roll-ului, primele albume house sau, în cazul de față, inovațiile chitarei electrice.
Și totuși, pentru a înțelege magnifica influență a lui Hendrix, ar trebui să facem un exercițiu de imaginație și să ne teleportăm în deceniul șaizecist, moment în care arta prindea aripi sub influența schimbărilor sociale, culturale și tehnologice. Îl plasăm, așadar, pe Hendrix în mijlocul tumultului artistic din cea de-a doua parte a deceniului, înconjurat de experimentele sonore ale Beatleșilor și de explorarea ideii de album conceptual.
În plus, spre deosebire de muzicienii care au rămas întipăriți în mentalul colectiv drept interpreți originali și atât, fără a avea tentacule extinse și în alte zone ale culturii pop, Hendrix s-a transformat, de-a lungul anilor, într-un veritabil Pop icon, influențând felul în care artiștii cântă, se îmbracă și se comportă.
De altfel, așa cum Michael Jackson ne apare în gând ,,înghețat” în mijlocul unui moonwalk, iar cei de la Beatles ni se arată mereu îmbrăcați la costum, Hendrix este alipit chitarei în flăcări de la Monterey Pop Festival, episod șamanic întipărit pe vecie în galeria marilor momente ale culturii pop.
În momentul de față, înconjurați de artiști precum Steve Vai sau Joe Satriani, poate ne este greu să ne imaginăm o lume fără showmeni ai chitarei, însă contextul ce l-a precedat pe Hendrix – care, pe 27 noiembrie, ar fi împlinit 80 de ani – nu a scos la iveală mulți astfel de reprezentanți, și în niciun caz în zona muzicii rock.
În mijlocul exploziei consumului de LSD și a rock-ului psihedelic, Jimi Hendrix pășește în pantofii frontman-ului instrumentist, tratând chitara ca pe o extensie a propriei ființe.
Cele trei LP-uri lansate alături de Jimi Hendrix Experience (împreună cu Noel Redding la chitară bas și Mitch Mitchell la percuție) sunt exemple clare ale contraculturii finalului de deceniu, unde virtuozitatea instrumentală se împletește cu fredonabilitatea melodiilor, carismă, showmanship și arte vizuale psihedelice.
Cum era de așteptat, evoluția muzicii a dat la o parte diverse estetici pentru a face loc altora, chitara electrică fiind una dintre victimele colaterale ale inevitabilelor schimbări, însă nu trebuie să uităm dominația instrumentului asupra întregului peisaj sonor al celei de-a doua jumătăți din secolul XX, dominație care nu s-ar fi putut realiza fără imensa influență a lui Hendrix.
Ne aducem aminte, așadar, de primul mare mesager al chitarei în rock, căruia îi datorăm o bună parte din muzica pe care o ascultăm astăzi.
Text de Alex Mușat
Cover foto americanbluesscene.com
