Distribuție – Daniel Hara, Maria Magdalena Chihaia, Pavel Bârsan.
Zile și Nopți: Dacă ar fi să nu faceți parte din distribuția acestui spectacol și l-ați vedea pentru prima dată, care ar fi impresia dvs?
Daniel Hara: Dacă aș vedea spectacolul din public sunt sigur ca m-aș distra de minune, aș râde foarte mult!E genul de spectacol la care te distrezi foarte tare, râsul e garantat! Și când zic garantat, chiar e garantat!
Magdalena Chihaia: Impresia mea ar fi una foarte buna, aș râde copios pentru că este un spectacol plin de umor și aș reuși să mă detașez de toate problemele cotidiene. Chiar aș recomanda și prietenilor mei această comedie savuroasă.
Pavel Bârsan: Aș râde mult, cred. Și cu siguranță aș pleca binedispus.
Zile și Nopți: Cât de importantă este dinamica dintre actori atunci când există doar două sau trei personaje într-un spectacol?
DH: Fiecare spectacol are o dinamică proprie care pornește în primul rând de la scriitura și continuă cu viziunea regizorală asupra textului!
Aici lucrurile au fost simple: Mimi Brănescu care este unul dintre cei mai mari dramaturgi contemporani, poate chiar cel mai mare, a scris un text genial, o comedie extraordinară! Din acest motiv, lucrurile au fost simple! Când ai la dispoziție un text foarte bun, totul devine simplu! Și dinamic, ca să vă răspund la întrebare!
MC: Este foarte importanta dinamica dintre actori. Prin dinamica și energie ții publicul în priză și îl iei cu tine în poveste. Daca există pauze mari, pierzi publicul, mai ales ca în mai puține personaje este un pic mai greu de jucat, trebuie sa umpli scena si sa nu lasi nici un „gol” in spectacol.
PB: E foarte importantă. Fără să-ți dai seama ca spectator, e primul lucru la care te uiți. E fundația pe care se așază comicul textului. E adevărat că tu, dragă spectatorule, râzi de replici și de situația scrisă, dar acestea nu ar ajunge la tine atât de percutant dacă relația dintre actori – așa-zisa “chimie” – nu ar fi de calitate. Mai ales când sunt puțini actori pe scenă, piesa fix pe asta se bazează.
Zile și Nopți: Care sunt punctele de interes în „Gunoierul” pentru publicul amator de actualitate și informație cotidiană extrasă din teatru, muzică sau film?
DH: Spectatorii trebuie să vina la spectacolul nostru fără preconcepții, trebuie să știe că vin la un spectacol unde vor râde foarte mult, se vor detensiona dacă sunt cumva tensionați si dacă vor vrea sa tragă concluzii sunt liberi sa o facă!
MC: „Gunoierul” este o super comedie, în care se pot regăsi foarte multe persoane. Prin „gunoiul” găsit de Gunoier, descoperim multe despre viața și tabieturile Domnului, chiar și despre infidelitățile soției. Acest spectacol ne exemplifică prin comedie cum arată viața unui Gunoier, a unui domn și a soției gunoierului si totodata ne învață să nu plecăm urechea la ce spun cei din jurul nostru, mai ales dacă nu-i cunoaștem.
E posibil sa nu zica mereu adevarul, asa cum Mirel, gunoierul, îi spune domnului Cornel, că el a divortat de sotia lui, Mirela; lucru care nu este adevarat.
PB: E posibil să fie o falsă problemă. Actualitate nu înseamnă neapărat costume moderne, inserarea unor piese muzicale contemporane sau, știu eu, folosirea unor expresii pe care spectatorul le aude zilnic în jurul lui pe stradă. Cred că actualitatea teatrului se bazează din cele mai vechi timpuri și până astăzi pe faptul că publicul respiră același aer cu actorii de pe scenă. Acel unic și aproape irepetabil factor “aici și acum”. Și, pe lângă asta, temele mari din dramaturgia universală sunt aceleași de la începuturi până în prezent – oamenii vibrează, mai mult sau mai puțin, cam la aceleași lucruri. Iar spectatorii “Gunoierului” au la ce să fie atenți și au în ce să se regăsească. Cam toți am iubit, ne-am simțit trădați, ne-am mirat că un străin ne abordează direct, ne-am împrietenit cu cineva cu care nu ne așteptam să o facem, ne-am simțit speriați, etc.
Zile și Nopți: Cum vedeți publicul, dar și actorii și teatrele de provincie?
DH: E genul de întrebare la care nu am un răspuns!
MC: Publicul este fabulos de fiecare dată și cu cât călătorim mai mult, avem deosebita plăcere să descoperim oameni cu energii noi, fresh, iubitori de teatru, care ne primesc cu brațele deschise de fiecare data. Teatrele de provincie sunt ceva mai ospitaliere decât cele din Capitală. În București, fiind multe teatre, cumva atât directorii de teatru, cât și publicul e obișnuit să vină mereu la teatru; în schimb, în provincie publicul este însetat de spectacole noi, care le vizitează orasul, vrea să cunoască mai mulți actori tineri sau consacrați, este mai deschis. Actorii din teatrele de provincie sunt prietenoși și deschisi la un exchange de energie, metoda de joc și punere în scenă a unui spectacol independent. I-am simțit de multe ori curioși să vadă ce am facut din acest spectacol.
PB: Resimt foamea de teatru a oamenilor și dragostea lor pentru actori peste tot pe unde merg să joc în țară.
Zile și Nopți: Cum ține un actor sau o actriță sub control pericolul rutinei care poate apărea în timpul unui turneu de teatru?
DH: Cred că ține de fiecare persoană în parte să fie atent(ă) la acest aspect! Cum face asta?
Nu cred că exista o rețeta, cred ca fiecare o face diferit!
MC: Un actor poate ține cu usurință sub control orice pericol de a deveni monoton spectacolul sau chiar rolul său. Deși personajul este același, la fiecare spectacol interpretarea trebuie să fie fresh, ca și cum atunci se joaca spectacolul pentru prima dată. Energia pe care o pui de fiecare dată pe scenă, te ajută să ai mereu personajul savuros, fara pic de plictiseala sau monotonie. Rolul niciodata nu va fi banal, daca știi ce ai de facut și cine ești în acel personaj.
PB: Reamintindu-și mereu de ce s-a apucat de această meserie. Reamintindu-și mereu de pasiunea cu care joacă. De aceea, pentru mine acest pericol – al instalării rutinei – îndrăznesc să spun că nu există în mod real.
Îmi place mult prea mult ce fac. De aceea, orice întâlnire cu publicul îmi oferă niște emoții pozitive de nedescris. Rutinarea nu are ce căuta în această ecuație.
