Paracliserul @ Teatrul Dramaturgilor Români

Paracliserul

Paracliserul @ Teatrul Dramaturgilor Români

Paracliserul – discurs spectacular despre semnificația și importanța credinței, de orice fel, în lumea în care (încă) mai trăim. Totodată, un recurs asumat, după puterile noastre, la smerenie, umilință și stringența acestor calități în lume. Lume care, probabil, mai poate fi salvată și prin – sau mai ales prin – acceptarea condiției actuale a Omului, aceea de animal înfrânt. Înfrânt de propriul orgoliu… Poate că, recunoscându-ne în sfârșit umila condiție, fir de praf în cosmos, vom dăinui, vom putea să ne salvăm și, mai ales, să salvăm de la prăbușire, fie chiar și în ceasul al 12-lea, catedrala noastră cea mai mare, importantă, generoasă și încă vie, Pământul…” – Marcel Țop

Fragment dintr-o conversație – Mesaj: Marcel Țop către Claudiu Bleonț, data 19.12.2021, ora 4:30 AM.

L-am visat pe Paracliser. Am stat cu el la un foc, la marginea unei comunități, unde își aruncă oamenii resturile de la construcții și unde își abandonează animalele nedorite… Era îmbrăcat (de căpătat) cu un hanorac cenușiu cu glugă, cu o pereche de blugi rupți, murdari de moloz, noroi. Și peste glugă avea o pălărie… de care vorbeam… Avea și niște mânuși rupte.

Făcea biserică din deșeurile oamenilor, din resturile de cărămizi, gresie, marmură, pe care le aruncă oamenii când își construiesc hardughiile din ce în ce mai mari, inutile și neafumate. Mi-am dat seama că fumul de care vorbește e sacralitatea… Afuma o lume dezvrăjită, total desacralizată… Nouă, curată și stearpă. Cu toate astea, în timp ce oamenii îl disprețuiau pentru „inutilitatea” muncii lui, el, construindu-și biserica la marginea lumii, și din resturile ei, avea tăria să îi iubească în continuare… devenise înțelept, deși unora le părea nebun.

 

Vrei să fii la curent cu cele mai noi Evenimente, Filme și Festivaluri din România ?

Sursa: Teatrul Dramaturgilor Români

Newletter zn png
Newsletter-ZN-2025-300x250
Facebook
WhatsApp
LinkedIn
Twitter
Email
Caută