De vazut la cinema: Transformers Dark of the Moon

Dark of the Moon este cel mai bun film din seria Transformers. Primul a fost o surpriză plăcută (pentru că în mulţi dintre noi încă se ascunde un puşti care vrea să se joacă cu roboţi), al doilea a fost ceva dubios, o continuare cam fără noimă şi pe alocuri mult prea enervantă, dar al treilea se pare că reprezintă faimoasa cireaşă de pe tort.

Asta nu pentru ca ar avea vreun scenariu extraordinar. Chiar dimpotrivă. Povestea e atât de copilarească încât la un moment dat e amuzant de stupidă. Avem momente de patetism eroic, dialoguri desprinse de pe Minimax, la care chiar şi preşcolarii ar rămâne puţin descumpăniţi, sărut pasional şi clişeic cu steagul american pe fundal şi câte şi mai câte. Insă, un al doilea lucru e foarte sigur: Transformers: Dark of the Moon are unele dintre cele mai bune efecte speciale pe care le-am văzut până acum.

Animaţiile sunt realizate atât de bine, până la ultimul detaliu, încât, vorba lui Le Boeuf, la unele scene de acţiune uiţi să respiri. La un moment dat filmul se transformă într-un fel de Battle Los Angeles, cu roboţi imenşi. Secvenţele de bătaie sunt destul de explicite şi coerente, cu close up-uri şi cadre încetinite.