Bătrâni

Poate ar trebui să facem un scurt și lapidar rezumat a ceea ce înseamnă să fi bătrân în ziua de azi, într-o societate orientată doar către performanțe, cu noi valori, mai mult materiale decât spirituale. Întrebarea care se pune este ce face societatea cu și pentru acești indivizi, bătrânii. Cât este de în regulă, din punct de vedere moral, să procedăm în continuare ca și cum ar fi niște ciorne de care nu mai ai nevoie, le faci cocoloș și le arunci la coșul de gunoi, o stație intermediară înainte de a fi aruncați de tot?

Dacă ne lasă reci acest destin atunci când e vorba de altcineva, vă asigur că situația se schimbă radical cel târziu atunci când ne gândim la propria persoană. Puțini dintre ei mai stau cu noi la „masă” și au privilegiul de a mai „ juca”; fie pentru că avem idei preconcepute (sunt depășiți), fie că suntem prea ambițioși, dorim să reinventăm roata și eventual să ne și asumăm toate meritele.

Mai devreme sau mai târziu ajung (împinși de noi) în categoria celor care stau singuri, retrași din vâltoarea vieții, chipuri intermetriste pe la geamuri, cu ochi ce privesc în gol o stradă pe care nu mai trece de mult vreun chip cunoscut. Și tot așteaptă… de fapt nu mai așteaptă nimic… trist este faptul că ei știu prea bine acest lucru. Îi evităm pentru că ne strică buna-dispoziție, ca orice lucru neplăcut