Diversitate între răsărit şi apus

Într-un colţ de oraş au înflorit trandafirii pe peticul de pământ din faţa blocului, în curtea unei vile de pe deal gazonul proaspăt tăiat răspândeşte miros crud. Între blocurile înţepenite în timp un copil îşi încalţă tenişii de 10 lei şi îşi caută mingea de cauciuc, în acelaşi timp pe terenul de tenis din partea opusă a oraşului alt copil îşi pune încălţările de firmă şi strânge la piept racheta de tenis de câteva sute de lei. Oraşul pulsează, soarele e la fel de strălucitor peste tot. Pe Corso se zgâiesc vitrine în care totul costă 3 lei, în centru o pereche de încălţăricostă cât 5 alocaţii.

E coadă la covrigii de 1 leu, dar şi terasa care împrăştie aer răcoros peste clienţi e plină. Vara n-are taine şi-i îmbrăţişează pe toţi la fel. Într-un apartament se fac bagaje şi planuri pentru vacanţa la mare, la un perete distanţă, într-o altă lume se coc planuri pentru o viaţă mai bună la muncă peste hotare. Un autocar de turişti traversează grăbit oraşul spre mall-ul de la vreo 50 de kilometri depărtare, alţi turişti se simt atraşi de taina luminii şi fotografiază de zor simboluri şi însemne din alte veacuri. Umbra răcoroasă din parcuri atrage deopotrivă şi pasionaţi de lectură şi rumegători de seminţe. Unii vor pleca, alţii vor rămâne.

Oraşul palpită, iar prin venele sale se scurg în acelaşi sens existenţe apăsate de povara singurătăţii, adieri de bucurie, crize de nervi, trădări în dragoste, orgolii mărunte şi uriaşe totodată, patimi, ură, iubire, devotament, creativitate, uitare, înţelegere şi mirare. Într-un colţ de salon fiul îşi veghează mama în agonie, iar în curtea spitalului o familie fericită sărbătoreşte naşterea unui urmaş. Oraşul trăieşte prin cei ce-au fost, prin cei ce sunt şi prin cei ce vor veni. Cât de lungă e străfulgerarea de suflet de la răsărit până la apus?