*Grădinile Tuileries, macarons Ladurée, Centrul Georges Pompidou, atelierul Constantin Brâncuşi, Catedrala Notre-Dame, arhitectură, Cartierul latin (unde se găseşte şi Sorbonne, universitate fondată în Evul Mediu), modă, Turnul Eiffel (simbolul oraşului şi cel mai fotografiat loc de pe planetă, conform unui studiu realizat de Cornell University din New York analizând frecvenţa apariţiilor foto pe Flickr, depozit a circa 35 milioane de fotografii), Musée Picasso, Place de la Concorde, croissante
fragede, Moulin Rouge, istorie, Champs-Élysées, Montmartre şi Montparnasse, cimitirul Pere Lachaise, Arc de Triomphe, pain au chocolats, Musée du Louvre, amour*…
La ce te gândeşti automat când auzi / spui **Paris**? Cu ce defineşti acest oraş magnific?
Dacă nu reuşeşti să mergi în concediu sau într-un simplu city break în metropola franceză (din Timişoara sunt zboruri spre Paris de două ori pe săptămână, luni şi vineri), poţi fi turist şi altfel. Îţi recomand două filme.
*Paris, je t’aime* (2006), un colaj de **18 povestioare**, un caleidoscop de bucurii, separări, imprevizibile întâlniri ciudate şi iubire, îţi arată oraşul prin ochii celor mai aclamaţi cineaşti din lume (fraţii Coen, Gus Van Sant, Isabel Coixet etc.) Fiecărui regizor i s-a cerut să spună o poveste, plasată într-unul dintre cartierele oraşului.
*Midnight in Paris* (premiera în România are loc în 2 septembrie), o comedie romantică în regia lui **Woody Allen**, cu Marion Cotillard, Owen Wilson, Rachel McAdams, Kathy Bates şi Carla Bruni, este despre un tânăr îndrăgostit de Paris şi despre iluzia generală că, dacă ne schimbăm viaţa, schimbarea va fi cu siguranţă în bine.
