Dacă scopul îţi era năruit, plecai totuşi mai informat cu privire la personalitatea cuiva, dar încercai, data viitoare, să schimbi partitura. Astăzi, nu cred căsunt singurul care îşi sprijină obsesiv degetele pe tastatura sau touchscreen-ul smartphone-ului şi al reţelelor de socializare. Nu, nu e o întoarcere la „asl pls”, pentru că adesea, aflu, fără să vreau, ce mai fac amicii mei. „@” îmi spune unde îşi petrec timpul liber, statusul omniprezent la fiecare formă de social media îmi răspunde la banalul „Ce faci?”, iar trimiterile către diverse videoclipuri, articole de ziar sau fotografii, îmi indică preferinţele respectivei persoane. Acum, la sfârşit de vară, la o întâlnire de grup, forţez rotiţele să fabrice întrebări mai profunde, îl întind la maximum pe „Ce faci?”, dar uneori aleg şi soluţia comodă a chestionării standard. Răspunsul interlocutorului îmi dă însă senzaţia unui soi de deja-vu 2.0. E criză. Oare Rezerva Federală nu tipăreşte şi exemplare de întrebări ?
