Am fost întotdeauna adeptul biletelor de spectacol. Prestaţia artiștilor trebuie răsplătită nu doar cu aplauzele spectatorilor dar şi plătind acel bilet care să recompenseze în egală măsură efortul artistic. Dar! Am fost întotdeauna încântat atunci când actul artistic are loc şi în spaţii neconvenţionale. Poate că în această toamnă în sărbătoare ar fi trebuit mai multe evenimente de acest gen.
Faptul că actorii teatrului orădean defilează în costume pe Corso e o sărbătoare. Pentru cei care poate nu au fost prinşi încă în vraja unui spectacol de teatru, pentru tinerii de care părinţii nu au timp să le ofere bucuria de a intra în lumea magică a spectacolului.
Astfel îi prinzi în firele nevăzute de mătase ale unei lumi fascinante precum teatrul. O scenă improvizată în plin centru care să atragă trecătorii prin acordurile lui Jimi Hendrix sau Deep Purple, răsunând din rifurile unor trupe vechi ale rockului orădean precum Statuar sau Miraj, este o sărbătoare.
Într-o perioadă în care muzica de o calitate îndoielnică inun dă maladiv radiourile o astfel de manifestare pe Corso, la care să fie părtaş orice trecător este o binecuvântare. Un prilej fericit da a aduce mai aproape, mai uşor, publicului muzica de calitate. Doresc orădenilor cât mai multe astfel de surprize care să le încânte sufletul.
