Ready, stady, go!
Adevăratele rezoluții de anul nou, devin ca niște pârghii care trebuie manevrate ușor. În timp ce unii-și propun să călătorească, alții au făcut un stil de viață din acest frumos obicei.
Să descoperim România. Poate că Delta, celebrele „Babe” din Bucegi sau vârfurile montane cunoscute, sunt obiective menite să schimbe perspectiva turistului străin, dar noi mai avem câțiva ași în mânecă.
Orașul premierelor: Oravița
Cum ajung aici?
Situat în partea de sud-vest a judeţului Caraş-Severin, în preajma paralelei de 45°, Oraviţa se învecinează la 21 km spre Est cu oraşul Anina, la 52 km spre Nord-Vest cu municipiul Reşiţa, la 49 km spre Sud cu oraşul Moldova Nouă, iar la 109 km spre Nord- Vest cu municipiul Timişoara. La 18 km spre Sud se află punctul de control vamal şi de frontieră – NAIDĂŞ – prin care se face legătura cu Republica Serbia şi Muntenegru. În Oraviţa se poate ajunge cu trenul, de la Reşiţa şi Timişoara sau pe şosea din oricare parte a judeţului, poziţionat fiind între oraşele mai sus menţionate.
Oravița de astăzi s-a format din unirea localității Oravița Română- așezare veche atestată documentar pentru prima dată la 1690 și Oravița Montană, care este mai tânără și a fost înființată la 1721 prin colonizare.
Trebuie să știți că încă din acest an, Viena avea să trimită în zonă geologi și experți pentru a studia potențialul minier și pentru a repune în funcțiune minele abandonate către turci.
Între timp, dezvoltarea a început fiindcă în anul 1729 s-a deschis școala de fierărit și minerit, care era și gratuită. Oravița, datorită potențialului său extraordinar, a început să aibă rol decisiv pentru diferite investiții.
1.PRIMUL EDIFICIU AL TEATRULUI ŞI SPECTACOLULUI MUZICAL DIN CULTURA ROMÂNĂ ACTUALĂ
Perioada de la sfârșitul secolului XVIII –lea și prima parte a secolului XIX –lea , este atât de efervescentă pe plan cultural, încât se poate – și astăzi- observa. Este vorba despre cel mai vechi teatru de pe teritoriul țării noastre, care este o imitație la scară mai mică a vechiului Burgtheater, din Viena.
Ca elemente artistice Teatrul Vechi are un stil baroc cu elemente simplificate. Este o mărturie peste timp fiindcă, spre deosebire de altă clădiri (Sibiu, Oradea, Arad ) teatrul orăviţean nu şi-a avut alt loc de sediu iar clădirea nu s-a modificat de la inaugurarea sa, nici la exterior şi nici în organizarea interioară a spaţiilor. Fiind în dezafectare o „flotaţie” (instalaţie de amalgamare a minereului cuprifer şi aurifer), terenul acesteia va fi donat de către Consiliul Proprietarilor de Mine, la 23 martie 1815, pentru acest edificiu teatral.
Teatrul Vechi din Oraviţa, care poartă azi numele lui Mihai Eminescu, este cel dintâi edificiu din spaţiul culturii române actuale ridicat pentru a găzdui montări de spectacole teatrale şi muzicale.
Primul spectacol este montat pe scena teatrului la 5 octombrie 1817, iar banii de spectacol urmau să fie donaţi „Fondului Săracilor.” Inaugurat în 1817, ocazie cu care regele Ferdinand I și soția sa vizitează Oravița
sursa foto: Express de Banat
2.Calea ferată Oravița- Anina
Între Oravița și Anina, există o minunăție ce stă drept mărturie a intervenției pozitive a omului și a geniului său tehnic. Lucrul la linia propriu- zisă a început în anul 1854 ( de reținut este că dinamita a fost inventată doar în 1866). Calea ferată se întinde pe o distanță de 33, 4 km cu o diferență de nivel de 339 metri și străbate un număr de 14 tuneluri.
De asemenea, clădirea gării Anina este considerată un monument istoric.
Gara din Oravița este cea mai veche gară din România (anul 1854). A fost construită înaintea celor din Roma, Stockholm, Tokyo sau L.A
sursa foto: Travel Guide Romania
3. Ochiul Beiului- Lacul care nu îngheață niciodată
Dacă treci prin Oravița, ajungi aici, într-o zonă de o sălbăticie impresionantă din Parcul Național Cheile Nerei.
Lacul Ochiul Beiului are o adâncime de 3,6 metri iar apa este extrem de curată. Temperatura apei rămâne constantă tot timpul anului între 4 și 8 grade Celsius. Acest lucru face ca păsările migratoare, rațele sălbatice și alte fragile viețuitoare, să-și găsească adăpostul aici.
Lacul are forma unui crater oval, iar celebra legendă ne spune, pe scurt, povestea unui tânăr îndrăgostit (a cărui dragoste nu a fost niciodată împărtășită), care a plâns atât de mult la moartea iubite sale, încât a umplut lacul.
