Chiar dacă ştim că Evgheni Vodolazkin va rămîne veci „autorul romanului Laur”, oricum aşteptăm cu nerăbdare cărţile sale. Ambele lui romane traduse la noi după Laur sunt excepţionale. Soloviov şi Larionov e un detectiv filologic & un roman istoric cu două planuri şi două personaje principale, un roman tragic, hedonist şi ironic. Aviatorul a apărut la noi imediat după publicarea în Rusia, în traducerea Adrianei Liciu, şi nu prea seamănă cu romanul care l-a făcut celebru. Dacă Laur e subintitulat „roman neistoric”, sub Aviatorul EV ar fi putut lipi „roman nefantastic” și „NeLaur” (sau „nu-i Laur”). EV doar se folosește de o tehnică SF pentru a scrie un roman postmodernist despre dragoste, ură, vină, iertare, istorie, orașul natal, Sankt Petersburg, cunoaștere, temporalitate, despre cum omul e sub vremi şi despre (frica de) moarte. Un roman psihologic despre crimă și pedeapsă, despre imposibilitatea de a conserva şi păstra trecutul, dar şi un roman existențial despre lupta dintre bine și rău, bătălie care nu se dă între oameni, spune EV, ci în interiorul fiecărui om. Un roman despre secolul XX, dar şi despre tine, pentru că aceste trimiteri în trecut tulbură şi amintirile cititorului, care, citind romanul, poate să-și refacă și el biografia.
Mihail Vakulovski
scriitor, traducător din literatura rusă,
fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net)
şi al CenaKLUb-ului Tiuk
