Dacă tot trecură sărbătorile pascale și zilele libere, plus petrecerile aferente, să vorbim și despre muncă. Mai puțină vorbă, mai multă faptă. Să ne luăm azi de acele zile înnebunitoare de la serviciu: inboxuri pline, ședințe neproductive, taskuri neplăcute, șefi nervoși, colegi neînțelegători, amânări și răs-amănări: adică, lipsă de concentrare și ineficiență maximă. Toate se pot se întâmpla deodată. Sau pe rând. Uneori durează o zi, două. Poate o săptămână. Alteori, mai mult. Pentru unii poate să fie chiar un mod de viață. Este prea mult, viața te copleșește, nu mai ști cum să o scoți la capăt. Și atunci anxietatea, că există și un nume pentru minunea de simțire pe care o ai în astfel de momente, se instalează subtil. Pentru unii cu efecte mai blânde, episodice. Pentru alții, mai serioase, transformându-se în ceva mai complicat: atacuri de panică, boli, chiar depresie. Păi nu-i de mirare că ajungem aici. Pentru că uităm de noi și nu mai putem să le ducem pe toate. De cele mai multe ori nici nu trebuie să facem asta. Uităm să delegăm, să prioritizăm, să luăm o pauză, să închidem, să ne de-logăm. Să ne oprim, să stăm, să ne încărcăm. Și apoi să luăm lucrurile pe rând: fiecare e-mail, fiecare ședință, fiecare task. Fiecare zi, pe rând… Be gentle with yourself. You’re doing the best you can.
Alina Alexa
Calea spre bine-psihoterapie și dezvoltare personală/
www.facebook.com/caleasprebine
