Cel mai inspid an pentru ieșit și deconectat. De uitat repede.
Ianuarie. Primul an de când mă știu în care n-am urmărit Concertul de Anul Nou.
Prietenii mei din Țările de Jos n-au televizor și ne-am plimbat îndelung prin pădurile care împrejmuiesc așezarea Maarssen. Apoi, în fiecare seară a șederii mele, am ieșit la câte un restaurant exotic – nepalez, thailandez etc. Am fost un weekend și în Germania, pentru o masă tradițională nemțească în familie. Ceea ce, în lumea „multi-kulti” de azi, poate însemna un All You Can Eat sino-nipono-mongolez.
La revenirea în București, am făcut pe turistul în orașul meu, m-am cazat la Palatul Suter și am redescoperit străduțele uitate dintr-un cartier istoric care nu mai există.
Februarie. Am fost la Teatrul de Comedie, la premiera „Afară, departe, pe câmp”, regia Alexandru Dabija, texte ale numiților Urmuz, B. Fundoianu, Saşa Pană, Grigore Cugler, Ionathan X. Uranus, Sesto Pals și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Cătălin Ștefănescu. O zi mai târziu, am plecat la Craiova, să văd „Radio” al lui Bobi Pricop, cu Sorin Leoveanu protagonist, în probabil rolul vieții sale de până acum. Avea să fie și ultimul spectacol văzut pe viu înaintea izolării.
„Afară, departe, pe câmp”
Martie. M-am trezit la patru, la cinci m-am apucat de lucru, pe la unsprezece am terminat. Apoi, de la șase după-amiaza, m-am așezat din nou în bucătărie pe scaun cu laptopul în față, am lucrat până la unsprezece noaptea, după care m-am uitat la Netflix.
Aprilie. Am făcut o listă cu locuri literare de vizitat după izolare.
Mai. Am făcut pași prin oraș.
Iunie. Am revăzut „Povestea prințesei deocheate”, la #FITSonline.
Povestea prințesei deocheate
Iulie. Am fost pe acoperișul TNB, la „Jurnal de România. 1989”, primul după aproape cinci luni.
August. Am fost la Cluj, la TIFF. În București, am văzut mai multe spectacole în grădina Televiziunii Române. Din nou la TNB, pentru premiera „M de la Murphy”.
Septembrie. Am fost la Art Safari. Am văzut „Cabaretul cuvintelor” de Alexandru Nagy într-o grădină de pe Calea Victoriei și filmul „Malmkrog” vizavi. Am văzut, în grădina unui hotel, „Să vorbesc cu tine” de Ana- Maria Bamberger, cu Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu.
Malmkrog
Octombrie. Am fost la Craiova pentru minunatul „Inimă și alte preparate din carne” de Radu Afrim.
Noiembrie. „Gambitul Damei” și „The Crown” pe Netflix, „Valea lacrimilor” pe HBO, FNT pe laptop.
Decembrie. Urma să lucrez până pe 24.
- Text de Horia Ghibuțiu.
