Între 4 septembrie și 8 noiembrie, Sibiu Contemporary Art Festival – SCAF revine la Sibiu cu cea de-a 7-a ediție, construită în jurul temei „Grădina entropiei. War / Măr”.
Am stat de vorbă cu Alexandra Runcan, Ilie Mitrea și Ana Negoiță despre direcția acestei ediții, artiștii și practicile reunite în acest an, transformarea Mănăstirii Ursulinelor într-un spațiu cultural și felul în care SCAF apropie publicul sibian de arta contemporană.
Tema celei de-a 7-a ediții este „Grădina entropiei. War / Măr” și introduce noțiuni precum creație, ordine, fruct interzis, inteligență artificială și distrugere. Ce v-ați dorit să deschidă această temă în relația dintre artiști, festival și public?
Ilie Mitrea: „Grădina entropiei. War / Măr” nu este doar o metaforă vizuală, ci un spațiu de confruntare conceptuală. Prin această temă, am urmărit să creez o punte de dialog profundă și directă între artiști, festival și public, provocându-ne pe toți să privim dincolo de suprafața prezentului. În relația cu publicul, ne-am dorit să deschidem o zonă de reflecție critică. Trăim într-o eră marcată de salturi tehnologice fascinante, precum expansiunea inteligenței artificiale, și de tensiuni geopolitice care reașează harta lumii.
Cu toate acestea, din punct de vedere curatorial, intenția a fost să transmitem un adevăr fundamental: deși societatea se dezvoltă într-un ritm accelerat, nu este nimic nou sub soare. Tentația, cunoașterea, creativitatea și pornirea spre distrugere sunt aceleași forțe ancestrale care ne definesc de la începuturi. Mărul — ca simbol al cunoașterii, al fructului interzis și al alegerilor morale — rămâne la fel de actual în fața unui algoritm pe cât era la începutul umanității. Individul de astăzi, în ciuda instrumentelor sofisticate de care se înconjoară, poartă în sine aceleași dileme, frici și aspirații ca întotdeauna.
Prin SCAF 7, ne-am dorit ca festivalul să nu fie doar un spectator al timpului său, ci un catalizator. Ne-am propus ca publicul să nu plece din expoziții pur și simplu impresionat vizual, ci conectat la o conștientizare mai adâncă: aceea că, indiferent cât de departe împingem granițele tehnologiei, oglinda artei reflectă mereu aceeași natură umană neschimbată.
Pentru această ediție a existat un open call, o invitație adresată artiștilor de a veni cu propriile propuneri care să răspundă temei festivalului. Ce interes a stârnit open call-ul și cât de diversă a fost distribuția geografică a artiștilor înscriși și selectați?
Alexandra Runcan: Pentru noi, reacția la open call-ul acestei ediții a fost o confirmare extraordinară a felului în care SCAF continuă să crească și să se propage în comunitatea artistică. Ne-am dorit încă de la primele ediții să lansăm un apel deschis, însă, recunosc, am ezitat dorindu-mi ca festivalul să crească întâi astfel ca experiența evenimentului să acționeze ca un prim criteriu de selecție general. Am avut 147 de aplicații.
Selecția rezultată aduce pentru ediția 7: pictură, grafică, sculptură, instalații, artă digitală, fotografie, bijuterie contemporană și obiect ready-made. Pe de altă parte, avem o distribuție geografică și generațională extrem de amplă și am apreciat faptul că acest open call a stimulat atât artiști consacrați cât și tineri emergenți.
SCAF aduce la Sibiu artiști și practici artistice din contexte diferite. Ce înseamnă, pentru voi, să construiești un dialog între scena artistică locală și cea internațională și cât de important este acest schimb pentru un festival precum SCAF?
Ana Negoiță: A construi un dialog între scena artistică locală și cea internațională nu implică doar un proces de a pune în contact practici artistice diferite, din varii culturi. De fapt, este vital ca festivalul să genereze un spațiu comun de reflecție vizuală și conceptuală, fapt care presupune conectarea unor perspective diverse, uneori chiar disjuncte, marcate de o introspecție a realităților sociale.
Pentru un festival de amploarea SCAF, acest schimb nu e fundamental.
Mănăstirea Ursulinelor, redeschisă în 2024 de SCAF, nu e doar un spațiu în care se întâmplă festivalul, ci un loc cu o istorie puternică, care începe să fie gândit ca hub cultural. Ce se întâmplă când pui arta contemporană într-un spațiu cu o asemenea memorie?
Ilie Mitrea: Când așezi arta contemporană într-un spațiu cu o asemenea memorie, are loc un scurtcircuit fascinant. Istoria nu mai este un element static sau un simplu fundal, ci devine un partener activ de dialog. Păstrând urmele timpului, ale transformărilor și ale distrugerii, clădirea Ursulinelor aduce o încărcătură emoțională și o profunzime pe care un spațiu expozițional steril nu le va putea avea niciodată.
Arta contemporană, la rândul ei, nu vine să acopere sau să cosmetizeze rănile clădirii, ci le accentuează și le dă un nou înțeles. Texturile vechi, arhitectura sacră și patina deceniilor de uitare creează un contrast vibrant cu formele, ideile și tehnologiile limbajului artistic de astăzi. Arta contemporană se îmbină surprinzător de bine cu acest spațiu tocmai pentru că ambele vorbesc despre metamorfoză, despre supraviețuire și despre căutarea sensului.
Programul SCAF își propune să ofere experiențe culturale care depășesc simpla vizionare de artă. Ce tip de „experiență” promite festivalul vizitatorilor?
Alexandra Runcan: SCAF e un festival axat pe artele vizuale, iar anul acesta oferim o perioadă de desfășurare mult mai generoasă, de pe 4 septembrie (ziua deschiderii la Mănăstirea Ursulinelor, ora 18:00) până pe 8 noiembrie.
Programul include sesiuni de artist talk, un atelier participativ în Piața Mare — unde creăm un desen monumental de 24 de metri alături de elevii Liceului de Artă — și un concert experimental de tip battle-up între cvartet și vinil sets, eveniment care va avea loc pe 11 septembrie la Ursuline.
Însă elementul care va transforma cu adevărat festivalul într-o experiență e programul de tururi ghidate, pe care îl voi susține alături de David Fidileș, un tânăr cu experiența a trei ediții în proiectul educațional „Școala SCAF”. Tururi de zi: în zilele de joi (17, 24 septembrie și 1, 8 octombrie), de la ora 16:00. Tururi nocturne (la Ursuline Art Hub): în zilele de sâmbătă (19, 26 septembrie), de la ora 19:00.
Cât de important este pentru SCAF să construiască un public propriu și ce eforturi face festivalul pentru a ajunge și la oameni care nu se consideră, în mod obișnuit, public de artă contemporană?
Ana Negoiță: Pentru SCAF construirea unui public propriu este un proces continuu. Un impuls puternic în atragerea publicului l-a constituit deschiderea spațiului de la Ursuline, care a atras în sine categorii diverse și rar conectate la arta contemporană.
O capcană, să zicem, care a contribuit pentru mulți la primul contact cu arta, ocazie pentru noi de a educa și forma noi categorii de public, însă drumul abia s-a deschis.
