Nadia Comăneci, jazz și dor de Transilvania: cum a fost la Haferland 2026

Nadia Comăneci, jazz și dor de Transilvania: cum a fost la Haferland 2026

Ce se întâmplă când iei câteva dintre cele mai frumoase sate săsești din Transilvania, le umpli cu muzică, dans, mâncare, meșteșuguri, artă și oameni veniți de pretutindeni? Obții Săptămâna Haferland, un festival care, după 14 ediții, a devenit mult mai mult decât o întâlnire dedicată patrimoniului săsesc.

Anul acesta, între 6-9 august, aproape 10.000 de oameni au ajuns în cele 10 localități participante la festival, unde au avut loc peste 60 de evenimente. Tema ediției, „Dor de Transilvania”, s-a potrivit aproape perfect cu atmosfera acestor zile: un amestec de nostalgie, bucurie, curiozitate și sentimentul că faci parte, măcar pentru câteva zile, dintr-o comunitate.

E greu să rezumi Săptămâna Haferland 2026 la doar câteva lucruri. Pentru că într-o zi poți picta pe lemn în curtea unei biserici fortificate, iar câteva ore mai târziu poți asculta jazz într-o cetate medievală. Poți lua parte la un bal săsesc, poți merge la un picnic în cetate sau poți descoperi o expoziție de artă contemporană într-un sat transilvănean.

Și, bineînțeles, poți să te întâlnești cu Nadia Comăneci.

„Mă simt aici ca la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice”

Una dintre prezențele care au dat o energie aparte ediției din acest an a fost Nadia Comăneci, ambasadorul Săptămânii Haferland 2026.

La Criț, sute de oameni s-au strâns pentru a o întâlni pe marea campioană în ultima zi de festival, iar reacția publicului a fost pe măsura numelui ei. Nadia Comăneci a vorbit despre atmosfera festivalului și a făcut o comparație care spune, poate, mai mult decât orice descriere:

„Aici simt că suntem la deschiderea Jocurilor Olimpice. A venit așa de multă lume de peste tot!”

Dar ceea ce i-a atras atenția nu a fost doar numărul participanților. Ci felul în care oamenii interacționează.

„Aici toată lumea vorbește cu toată lumea, de parcă se cunosc de 10-15 ani, deși de-abia ne-am întâlnit.”

Este, de fapt, una dintre senzațiile pe care le ai și dacă vii pentru prima dată la Haferland. Festivalul are ceva foarte puțin „festivalier” în sensul clasic al cuvântului. Nu simți că te plimbi dintr-un eveniment în altul, ci că intri, pentru câteva zile, într-o comunitate.

Cu o zi înainte, Nadia Comăneci s-a întâlnit și cu copiii care participă la programul educațional din Criț, susținut de mai bine de un deceniu de Fundația Michael Schmidt.

Iar în ultima zi a festivalului, publicul a putut vedea în premieră, în cadrul Săptămânii Haferland, un fragment din documentarul „Nadia. The Perfect Ten”, nelansat încă, dedicat vieții marii gimnaste.

Pentru ea, prezența sportului la această ediție a avut o semnificație aparte:

„Ce poate fi mai frumos decât să ai lângă tine rădăcinile, pentru că despre asta vorbim la Haferland – despre rădăcini, despre tradiții.”

Bunești: unde tradițiile nu stau în vitrină

La Bunești, una dintre cele mai frumoase experiențe a fost să vezi cum tradițiile sunt transformate în activități la care poate participa oricine.

În curtea bisericii fortificate au avut loc ateliere de pictură pe lemn și de realizat îngeri din lână. Copiii și adulții au putut descoperi astfel meșteșuguri pe care, în alte contexte, le-ai vedea poate doar într-un muzeu.

Aici însă nu erau obiecte expuse în spatele unui geam. Erau oameni care lucrau, explicau și îi invitau pe ceilalți să încerce.

N-au lipsit nici dansurile săsești, care au adus și mai multă energie în curtea bisericii.

Tot la Bunești poți să descoperi Bike Check Inn, un loc care poate fi o bază foarte bună pentru cei care vor să exploreze zona (Viscri, Criț, Meșendorf) pe bicicletă. Poți să te cazezi aici și să închiriezi biciclete pentru ture prin satele din jur.

Și merită să ieși din mașină. Haferland se vede altfel de pe bicicletă: mai încet, mai aproape de peisaj și cu suficient timp să te oprești atunci când vezi ceva care îți atrage atenția.

Criț: Nadia, bal săsesc și masa la Casa Kraus

Criț a fost unul dintre centrele festivalului și, probabil, locul în care s-au adunat cele mai multe dintre poveștile acestei ediții.

Aici au avut loc parade ale porturilor tradiționale și ale fanfarelor săsești, dar și o nuntă tradițională în biserica fortificată, reconstituită cu ajutorul formațiilor săsești venite din Germania.

Sâmbătă seara, atmosfera s-a mutat la balul tradițional săsesc.

Dacă nu ai mai văzut un astfel de bal, merită să-l treci pe lista experiențelor de la Haferland. Nu pentru că ar fi o reconstituire rigidă a trecutului, ci tocmai pentru că oamenii îl trăiesc cu naturalețe. Muzica, costumele, dansul și energia participanților transformă tradiția într-o experiență contemporană.

Și, între toate acestea, există și momentele pentru care vii în Transilvania fără să ai nevoie de un program de festival: o masă bună și timp petrecut la povești.

La Casa Kraus, mâncarea a fost una dintre surprizele plăcute ale zilei.

Tot la Criț am ajuns și la vernisajul expoziției itinerante „Agapi, o jumătate de secol de iubire”, semnată de artista Kira Hagi. O expoziție care aduce arta contemporană într-un peisaj dominat de patrimoniu și tradiție.

Rupea: când cetatea devine fundal pentru un concert de jazz

Nu se întâmplă prea des să asculți jazz într-o cetate medievală. La Săptămâna Haferland, însă, s-a întâmplat.

La Cetatea Rupea, Luiza Zan a susținut un concert eclectic vineri seară (7 august), iar zidurile medievale au devenit decor pentru o seară în care jazzul și istoria s-au întâlnit într-un mod neașteptat. E ceva ce nu se prea repetă prin alte locuri – o cetate veche de secole, un artist bun și un public care stă și ascultă.

Iar concertul Luizei Zan s-a numărat, de altfel, printre evenimentele care au atras cel mai mult publicul la această ediție.

Saschiz: picnic în cetate

La Saschiz, am schimbat puțin ritmul. Cetatea medievală recent recondiționată a găzduit un picnic pregătit de Vecinătatea Femeilor din Saschiz. Coșurile de picnic, atmosfera relaxată și peisajul au făcut din după-amiaza de sâmbătă unul dintre momentele în care te bucuri de loc, nu de evenimente.

În jurul nostru au fost dansuri săsești și muzică tradițională, iar cei care au vrut să încerce ceva nou au putut participa la diferite demonstrații și ateliere. Tras cu arcul, împletit coronițe din flori și alte activități care te scot din rolul de simplu spectator.

Minunate în Saschiz sunt și cafenele Tei Teehaus și Green Coffee House, popasuri pentru toți vizitatorii cetății.

Cloașterf: jazz în șură

Dacă Rupea a avut cetatea, Cloașterful a avut șura. La Dominic Boutique, Luiza Zan a susținut în prima seară un alt moment artistic aparte, de această dată într-un spațiu rustic, intim și foarte diferit de o sală de concerte obișnuită.

Jazz în șură, într-un sat săsesc din Transilvania. Sună ca un experiment care n-ar trebui să funcționeze. Și tocmai de aceea funcționează atât de bine.

Atmosfera locului a devenit parte din concert, iar contrastul dintre muzică și arhitectura tradițională a făcut momentul memorabil.