Rezumat
O cărămidă la construcția bucătăriei bănățeneBanatul cultural și multietnicGastronomia BanatuluiPreparate „bănățene”
21 iulie – Ziua Banatului
Pentru noi, bănățenii, 21 iulie este ziua în care acum 308 ani începea, cu adevărat, Banatul modern, modelat de marile colonizări habsburgice și despre care vorbim cu toții astăzi cu patos: Banatul Multicultural și Multietnic.
Cred cu tărie că în Banat, bucătăria a fost, fără să i se spună așa atunci, în 1718, prima și cea mai firească formă de diplomație culinară.
O cărămidă la construcția bucătăriei bănățene
Alături de vlahi, sârbi, dar și maghiari, romi, turci otomani, comunități evreiești, greci și armeni, care erau deja prezenți pe teritoriul Banatului, unii de secole, au fost aduși coloniști din mai multe părți ale Europei. În primul rând au venit germanii, viitorii șvabi bănățeni, dar și italieni, francezi, spanioli, bulgari, iar mai târziu slovacii și cehii. Ulterior, după reintegrarea Banatului în Regatul Ungariei, în 1779, au urmat și noi valuri de colonizare maghiară.
Toate aceste comunități au pus câte o cărămidă la construcția bucătăriei bănățene. De aceea, putem vorbi atât despre o cultură culinară comună a Banatului cu nuanțe etnice, născută din secole de conviețuire, cât și despre patrimoniul culinar propriu al fiecărei comunități, păstrat în interiorul acesteia. Chiar și acolo unde comunitățile etnice au rămas mai închise și contactele au fost limitate, influențele reciproce nu au lipsit niciodată.
Banatul cultural și multietnic
Generație după generație, toate aceste comunități au construit Banatul cultural și multietnic pe care îl iubim și îl promovăm astăzi și despre care ne mândrim că și-a clădit identitatea prin conviețuire, rânduială și mult respect reciproc.
Acest nou capitol pentru Banatul nost începe la 21 iulie 1718, când, prin Pacea de la Passarowitz (Pojarevăț, Požarevac, Serbia de Nord-Est), Banatul a intrat oficial sub administrația habsburgică, după aproape 164 de ani de stăpânire otomană.
Timișoara fusese cucerită de armata lui Eugeniu de Savoia cu doi ani mai devreme, însă tratatul din 1718 a consfințit această schimbare și a deschis acest drum în istoria Banatului. Tocmai de aceea, această zi, 21 iulie, marchează, dincolo de o victorie militară, recunoașterea diplomatică și juridică a trecerii Banatului sub administrația habsburgică. Pentru că de aici încep reorganizarea administrativă a provinciei, dezvoltarea economică, marile colonizări, sistematizarea orașelor și satelor după planuri moderne, cu străzi drepte și gospodării ordonate, precum și transformările care au făcut din Banat una dintre cele mai prospere și diverse regiuni ale Europei.
De fapt, trebuie să recunoaștem administrației habsburgice și coloniștilor, în special șvabilor bănățeni, rolul decisiv pe care l-au avut în dezvoltarea satelor de colonizare, trasate după planuri geometrice, cu străzi care se intersectau în unghi drept și cu piațete centrale în jurul cărora gravitau biserica, școala, primăria și celelalte clădiri de referință ale comunității, model devenit emblematic și pentru alte etnii.
Gastronomia Banatului
Gastronomia Banatului nu este moștenirea unei singure comunități, ci patrimoniul tuturor celor care, timp de peste trei secole, au învățat să trăiască împreună, în România, Serbia și Ungaria de azi sau oriunde în lume.
„Banatul secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea a fost o mică Uniune Europeană avant la lettre, un experiment reușit al proceselor care se aplică astăzi la scara întregului continent. Punctul de pornire a tuturor acestor elemente din trecutul Banatului îl reprezintă chiar ziua de 21 iulie 1718. Tot mai mulți localnici, din întreaga regiune istorică, aflată acum în trei state, consideră această dată drept sărbătoarea tuturor bănățenilor, indiferent de etnie, care trăiesc în România, Serbia, Ungaria sau oriunde în lume. Așadar, Ziua Banatului este un moment care unește bănățenii, fără deosebire de etnie, de limba vorbită sau de cetățenia pe care o au.”
— Mircea Rusnac, istoric bănățan, „Ziua Banatului”, articol din 19 iulie 2023
Iar eu vin și vă spun cu forță că cea mai frumoasă zestre a acestui moment este gastronomia multietnică a Banatului.
Preparate „bănățene”
În puține locuri din Europa, atâtea comunități au ajuns să trăiască împreună și să-și lase amprenta în aceeași bucătărie. Banatul multicultural nu înseamnă doar istorie. Înseamnă și ceea ce punem astăzi pe masă. Multe dintre preparatele pe care le numim astăzi „bănățene” sunt rezultatul unui melanj dintre comunitățile care au construit această regiune, generație după generație.
Tocmai de aceea, eu cred cu tărie că gastronomia este una dintre cele mai vii forme prin care putem înțelege istoria Banatului, dar și pe bănățeni.
Iar dacă vreți să înțelegeți Banatul, începeți cu bucătăria lui și deprindeți graiul. În fiecare rețetă se ascund câteva sute de ani de conviețuire.
Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai puternice expresii ale diplomației culinare, o diplomație care, de peste trei secole, unește oameni și comunități în jurul aceleiași mese comune și pe care o reliefez prin proiectele mele, pe pagina mea Fata care gătește cu flori, dar și pe oriunde merg și unde reprezint Banatul meu, ca un adevărat ambasador.
Vivat, crescat, floreat Banat!
Acest manifest face parte din Campania de Diplomație Culinară „Fata care gătește cu flori”, cel mai amplu proiect independent de cercetare, documentare la firul ierbii și promovare a patrimoniului culinar și a identității multiculturale și multietnice a Banatului.
#ZiuaBanatului #zestreculinară #fatacaregăteștecuflori #banat #diplomațieculinară #romanarista
Romana RISTA
„Primul diplomat culinar al României”
www.facebook.com/FataCareGatesteCuFlori
