REMEMBER | 80 de veri în două piese

Bikini-ul în modă nu a fost niciodată doar un costum de baie, ci un semn al felului în care societatea își negociază libertățile. În 80 de veri, a trecut de la interdicții și condamnări morale la imagine de Hollywood, podiumuri și autoexprimare. Povestea lui explică de ce o piesă atât de mică a produs un impact atât de mare.

Un simbol al libertății și al modei, bikini-ul are o istorie recentă, dar plină de schimbări și controverse.

Începând cu 1946, o simplă piesă vestimentară confecționată din atât de puțin material a reușit să fie condamnată de liderii religioși, interzisă pe plaje, preluată de vedete și transformată într-unul dintre cele mai recunoscute simboluri care a revoluționat normele sociale.

A fost nevoie de o nouă generație de celebrități, de la Brigitte Bardot pe Coasta de Azur și până la Raquel Welch pe marele ecran, pentru a transforma sursa de indignare într-un icon global. Optzeci de veri mai târziu, povestea sa rămâne strâns legată de istoria popular culture.

Bikini-ul în modă, de la testele nucleare la plajele Europei

Diana Vreeland, fashion editor la Harper’s Bazaar și redactor-șef al revistei Vogue, a descris bikini-ul drept „cel mai important lucru de la descoperirea bombei atomice încoace”. Ceea ce e de înțeles, pentru că însăși numele este inspirat dintr-un eveniment exploziv.

Louis Réard, inginerul francez devenit designer de modă, inspirat de femeile care își suflecau costumele de baie pentru a se bronza cât mai uniform, realizează un costum de plajă din două piese care lăsa abdomenul complet descoperit. Îl prezintă publicului pe 5 iulie 1946 și împrumută în mod deliberat numele de la Atolul Bikini, locul unde avuseseră loc recent teste nucleare americane în Pacific, sperând că invenția sa va avea un impact la fel de puternic.

Bikini-ul devine popular în rândul femeilor din clasa înaltă europeană, dar rămâne respins de publicul larg. În 1951, Eric Morley organizează concursul Festival Bikini, ulterior cunoscut sub numele de Miss World, iar prima ediție este câștigată de Kiki Hakansson din Suedia, fiind încoronată purtând un costum de baie din două piese.

Acest moment a stârnit reacții din partea Irlandei și Spaniei, care amenințau că se vor retrage din competiții, în timp ce Papa Pius al XII-lea critica aspru modelul, catalogând costumul de baie drept „păcătos”. Ulterior, bikini-ul începe să fie interzis la concursurile de frumusețe din întreaga lume, iar țări precum Belgia, Italia, Portugalia și Spania încep să aplice aceste interdicții chiar și pe plaje.

Cum a schimbat Brigitte Bardot reputația unui costum interzis

Drumul către cultura mainstream nu a trecut prin revistele de modă, ci prin imaginea actriței Brigitte Bardot. Când tânăra franțuzoaică a apărut pe plajele din Cannes în 1953, un nou ideal al feminității a luat naștere: liberă, independentă și modernă, fără remușcări.

Reputația scandaloasă a bikini-ului dispare și se transformă într-un simbol al tinereții, al plăcerii și al unei lumi în rapidă schimbare, dornică să lase în urmă reținerile din perioada postbelică.

Hollywoodul, sportul și vedetele care au dus bikini-ul mai departe

Până la sfârșitul anilor ’60 deja nu mai vorbim doar despre un costum de baie, ci și de-o parte din istoria Hollywoodului. În Dr. No (1962), o scenă care durează doar câteva clipe consolidează legătura dintre bikini, glamour și fantezia cinematografică: Ursula Andress iese din Marea Caraibelor purtând un bikini alb.

Câțiva ani mai târziu, Raquel Welch, în One Million Years B.C. (1966), apare într-un bikini din blană care a devenit una dintre imaginile definitorii ale deceniului.

Filmele au reușit să aducă bikini-ul unui public mult mai larg decât cel de pe Coasta de Azur, transformându-se dintr-un articol vestimentar controversat într-un simbol puternic de popular culture.

De la microkini la diversitate și autoexprimare

În scurt timp, nu mai vorbim de un subiect tabu. În anii ’80, bikini-ul reprezenta 20% din vânzările de costume de baie, mai mult decât orice alt model din SUA, și încep să fie popularizate diferite variante, precum „tankini” și „camikini”, care aveau topuri lungi ce acopereau abdomenul și se terminau la nivelul șoldurilor.

Apare și „microkini”, care punea în evidență și mai multă piele, Karl Lagerfeld venind cu propria versiune în cadrul prezentării de modă Chanel din primăvara lui 1996.

În același an, bikini-ul devine ținuta oficială a jucătoarelor de volei pe plajă de la Jocurile Olimpice din 1996, iar la scurt timp, concursul Miss America renunță la interdicții, permițând concurentelor să poarte costume de baie din două piese în timpul competiției.

Astăzi, discuțiile din jurul bikini-ului se concentrează din ce în ce mai mult pe diversitate, reprezentare și atitudine pozitivă față de propriul corp, iar brandurile tinere adoră să-l reinterpreteze la nesfârșit: deconstruit la Emily Watson, dotat cu un filtru SPF 50 la Talia Collins, decupat la Louisa Ballou, asemănător unei bijuterii la Dolla sau creat din plase de pescuit reciclate la Fish Swim.

Celebrități precum Rihanna, Lady Gaga sau Nicki Minaj au folosit bikini-ul ca pe un instrument de autoexprimare, în timp ce și fenomene culturale precum Barbie au revizuit și reinterpretat simbolistica pentru noile generații.

De-a lungul deceniilor, bikini-ul a reprezentat un scandal, un simbol al eliberării, un mit de la Hollywood, un element indispensabil al garderobei vedetelor, dar mai presus de toate, a reflectat societatea care îl poartă, adaptându-se constant la atitudinile în schimbare față de corp, feminitate și identitate.

Text de TEODORA BRATU | LIFESTYLE

cover foto Paula Rodriguez