5 DAYS OF WAR (2011, r: Renny Harlin)
Probabil că cicatricile istorice rămase în conştiinţa naţională după numeroasele conflicte cu Uniunea Sovietică ale Finlandei, ţara sa de baştină, l-au determinat pe cineastul Renny Harlin, autorul recentei trilogii Horror The Strangers, dar şi a unor blockbustere de acţiune precum Long Kiss Goodnight, Die Hard 2 sau Cliffhanger, să se implice cu 15 ani în urmă în acest proiect completamente necomercial prin natura subiectului şi a atractivităţii sale pentru publicul larg, un film de „înfierare” a neo-imperialismului rus modern în general, co-produs de Rex Media, compania românului George Lascu.
Războiul ruso-georgian, care s-a desfăşurat în august 2008 pe durata a doar câteva zile, având ca pretext şi subiect entitatea statală separatistă Osetia – catalogat acum drept primul război european din secolul XXI – a fost unul ciudat, întrucât s-a purtat pentru întâia oară simultan pe trei planuri: militar, informatic şi mediatic.
Georgia, evident, nu avea capabilităţile de apărare în faţa unei invazii ruseşti (terestre, navale şi aeriene) şi a răspuns cu un “blitzkrieg mediatic antirus”, conceput de agenţia occidentală de publicitate şi PR Aspect Consulting.
Vă recomand să citiţi concisa, dar extrem de instructiva analiză scrisă de Călin Hentea din care îmi permit să citez câteva paragrafe relevante pentru modul în care trebuie văzut acest film:
“Declaraţiile oficiale din timpul puţinelor zile ale războiului georgian, dar mai ales după încetarea operaţiunilor militare, dovedesc cât de premeditat emoţională şi destinată doar consumului maselor largi populare a fost prestaţia fiecărui actor internaţional, care nu avea în vedere decât propriul public spectator din ţara sa: liderii de la Kremlin dădeau satisfacţie doar ruşilor, în timp ce liderii occidentali răspundeau doar conform aşteptărilor propriului electorat. Toată lumea condamna vehement, invoca principii pe un ton solemn şi grav, pe măsura imaginilor cumplite culese din teatrul de operaţii georgian…”
„În planificarea acţiunii militare georgiene, propagandei prin intermediul mass-media internaţionale i-a fost rezervat, fără îndoială, un rol însemnat… Astfel se explica „bombardarea” mediei occidentale şi în special a agenţiilor internaţionale de presă, imediat după declanşarea operaţiilor militare ale forţelor georgiene în Osetia de Sud, cu informaţii despre contraatacul în forţă şi disproporţionat al trupelor ruseşti care atacau civili, despre ameninţarea asupra rezervelor energetice ale Europei, despre epurare etnică. În zona georgiană a frontului, similar conflictelor armate puternic mediatizate din Bosnia sau Kosovo, prin grija autorităţilor georgiene, ziariştii occidentali au fost duşi îndeosebi la Gori şi în acele puncte ale confruntărilor în care relatările mediatice generau dovezi, informaţii, comentarii favorabile Georgiei şi defavorabile Rusiei.”
Cu toate că, aparent, despre asta e vorba în “5 Days of War”, despre jurnalişti de război occidentali, implicaţi profesional şi chiar emoţional în conflict – la început ni se reaminteşte emfatic de moartea a aproape 500 de jurnalişti în ultimul deceniu în teatrele de război -, în esenţă, lungmetrajul este menit a justifica exact ceea ce scria domnul Hentea despre utilizarea mass-mediei ca armă neconvenţională.
În nici un caz nu poate fi considerată o întâmplare că unul dintre producătorii filmului este Mirza Davitaia, Ministrul pentru problemele Diasporei în Guvernul georgian între 2009 şi 2012, care, în perioada filmărilor, era Ministrul Culturii şi Sporturilor, şi că acesta i-a înlesnit lui Renny Harlin, am putea zice pe modelul ‘Sergiu Nicolaescu’, utilizarea mai multor tancuri şi avioane de luptă din dotarea armatei naţionale decât a avut la dispoziţie Michael Bay pentru “Transformers”.
Să revenim la film, cu bune şi rele. Plusurile.
“5 Days of War” îşi depăşeşte condiţia de producţie minoră, deopotrivă prin:
a.) talentul de cineast de acţiune al lui Harlin care, din nou, combină cu mult fler – precum în cazul precedentului său “12 Rounds” din 2009 – tehnicile de filmare şi obţine un rezultat dinamic şi spectaculos;
b.) contextul actual foarte alarmant, pe care nu e nevoie să îl mai detaliem aici, apropo de intenţiile şi acţiunile lui Putin; şi
c.) umorul mai mult sau mai puțin voluntar, pentru că, de exemplu, personajul principal (Rupert Friend din serialul “Homeland”) poartă numele de Thomas Anders, vocalistul de la Modern Talking, Andy Garcia atinge culmea cabotinismului în interpretarea rolului Preşedintelui Saakaşvili, iar frumuseţea ‘georgiană’ – Emmanuelle Chriqui din “Entourage” – aduce niţel cu Elena Băsescu în vremea când încă era vânată de tabloide.
Minusurile ar fi: scenariul simplist, datorită încercării inutile de a-i da o tentă consumeristă (ex. operatorul video este mai profesionist decât reporterul care, tarat emoţional de uciderea colegei şi iubitei sale, se ataşează aproape inexplicabil de profund de o familie de localnici), după care, inevitabil, unele accente pregnant propagandistice (cazacii mercenari portretizaţi schematic ca bad-guys de benzi desenate, explicaţia despre Sf. Gheorghe axată pe eroism şi protejarea adevărului, salvarea în Irak a jurnaliştilor americani de către o patrulă georgiană) şi, nu în ultimul rând, faptul că rolurile secundare, cu excepţia celui deţinut de Rade Serbedzija (“Eyes Wide Shut”, “Snatch”), deşi interesante, sunt practic doar nişte cameo-uri.. este cazul lui Heather Graham, Val Kilmer, Antje Traue şi Kenneth Cranham.
Dacă ar fi să punem în balanţă toate aceste aspecte, „5 Days of War” se relevă a fi, totuşi, un film interesant de văzut, măcar din perspectivă analitică.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
