Început de an cu gândul la teatru | La ce să (nu) ne aşteptăm de la partea a doua a stagiunii teatrale, care va începe în următoarele zile… nu prea ştim pentru moment, date fiind schimbările impredictibile de context, dar putem, totuşi, să facem o schiţă a peisajului din 2025, pentru a avea măcar un termen de referinţă la care să ne raportăm.
Primăvara trecută, bucureştenii amatori de teatru s-au putut declara în general mulţumiţi, indiferent de preferinţe, pentru că instituţiile ce ţin de primărie şi-au îmbogăţit repertoriul cu producţii care continuă şi în clipa de faţă să stârnească un interes semnificativ, indiferent că am avea în vedere Zbor deasupra unui cuib de cuci (Nottara), Nijinski • Agonie şi extaz (Odeon), Moarte la Teatrul de revistă (Teatrul Stela Popescu), Ferma animalelor (Teatrul Mic), Aer (Metropolis) sau Jurnal de România (Masca)… asta ca să menţionăm doar câteva repere, fără a pune la socoteală Naţionalul cu Proorocul Ilie şi Secundar, activitatea consistentă din teatrele de copii sau cele independente, precum şi debuturile notabile în dramaturgie ale tinerilor actori Réka Kovács (fort/da, POINT), Cătălina Mihai (Club 27, Metropolis), Ştefan Iancu ((Anti)portret de familie, PrestigeArt) şi Tudor Cucu-Dumitrescu (Singuri, Centrul Cultural Lumina), ale căror premiere au jalonat restul anului.
Referitor la scena independentă, dincolo de rezilienţa remarcabilă a unor teatre precum Apropo, Teatrul de Artă, ACT, Teatrul În Culise, Coquette, Teatru la Mustaţă, Godot sau Infinit, care merită constant a fi menţinute pe radar, 2025 ne-a adus unele surprize realmente frumoase, pentru că, încă din vară, am avut parte de o serie de spectacole-lectură cu piesele ce urmează a fi puse la un moment dat în scenă la noul sediu Unteatru, în curs de amenajare.
A urmat apoi lansarea companiei fondate de Andrei Huţuleac, Thin Red Line, cu hit-ul Un tramvai numit dorinţă, precum şi revenirea în atenţie a Teatrului LUNI de la Green Hours, cu reluarea după ani buni a pieselor Această Sonia şi Aici nu se simte, iar în decembrie a fost inaugurat – cu premiera 5+3=9 – Griviţa 53, primul teatru construit de la zero de către comunitate.
Noua stagiune începuse bine în toamnă, inclusiv în teatrele bugetare, care au venit pe parcursul ultimelor luni cu propuneri incitante, precum Rinocerii (Teatrul de Comedie), Macbeth (Odeon), Anticlimax (TDR), Metamorfoza (Excelsior), Ne cerem scuze pentru disconfortul creat (Teatrul Mic), Meciul de handbal (Metropolis), cerul (harta către casă) (Teatrelli), Macbeth.0 (Masca) sau Doctorul de la Nottara, dar reuşitele de pe scenă au fost umbrite de incidentele din spatele acesteia.
În septembrie, regizorul Radu Nica a fost înlocuit fără explicaţii la conducerea Metropolis, în noiembrie Teatrul Nou a fost închis de IGSU, deşi respecta normele de securitate la incendiu, iar de pe 1 decembrie Excelsior a rămas fără manager, întrucât regizorului Vlad Cristache nu i s-a prelungit mandatul de către PMB.
Ce se va întâmpla în continuare în 2026 în peisajul teatral e greu de presupus, aşa că, pentru moment, ne vom limita probabil să ne punem pe lista de going out spectacole pe care le-am ratat până acum din varii motive, alături de cele câteva premiere anunţate deja, precum Delta (r: Alexandru Dabija, Teatrul Mic), Teroare (r: Radu Nica, Bulandra) sau inedita propunere a Teatrului Rod, Richard 3.0 (r: Ştefan Ruxanda), de la Sala Dalles.
Oricum, în ianuarie, ne revedem la teatru!
