Claudia Maria Detesan este o curioasă de 38 de ani, stabilită în București, unde își împarte timpul între pasiunea pentru mișcare și plimbările zilnice cu cățelușa ei, Luna.
Instructor de Fitness și Pilates de peste 12 ani, Claudia s-a acreditat inițial cu Move On, completându-și apoi formarea profesională cu certificări în Nutriție și Formare, precum și cu numeroase workshop-uri conexe – Stretching, Fit Mom in Action, Pilates Props, Fisio Pilates (Centura Pelviană și Coloana Vertebrală, Centura Scapulară și Coloana Vertebrală). A urmat cursuri la școala Life Pilates din Iași, condusă de Elena Gheorghiță, și la Peak Pilates, unde și-a reîmprospătat acreditările în 2021 și 2022, lucrând și pe aparatul reformer.
În 2023, Claudia a îmbrățișat mediul online, învățând să predea clase virtuale de Pilates – un format care i se potrivește perfect stilului de viață activ și dorinței de libertate. Bucureștiul, un oraș „mai puțin commute-friendly”, cum îi place să spună, a încurajat-o să transforme sala de antrenament într-un spațiu accesibil oricând, la un click distanță.
Pe lângă Pilates, Claudia sprijină oamenii care își doresc o schimbare mai amplă de stil de viață prin programe de nutriție personalizate și, cu umor, se autointitulează „corporatist în timpul liber”. Voluntariatul și călătoriile ocupă, de asemenea, un loc esențial în viața ei, fiind surse constante de energie și inspirație.
Online, Claudia poate fi găsită sub numele Proud Pilates Tribe pe Instagram, Facebook și TikTok (unde pregătește o etapă de rebranding). Iar când nu predă sau nu călătorește, o găsești prin cafenele de specialitate, la teatru, la concerte sau în parc, alături de Luna.
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi Pilates Instructor?
Nicidecum povestea clasică „am simțit pasiunea și am urmat-o”, ci o poveste despre multe schimbări de direcție. De mică am fost un copil cu multă energie, care nu a fost neapărat înțeleasă și ghidată, ci mai degrabă neînțeleasă și corectată.
Așa se face că, în clasa a 5-a, au venit niște profesori de la o școală sportivă în vizită la școala noastră, m-au selectat pentru echipa de handbal, însă familia mea nu a fost de acord cu transferul de la „școala bună” – în sensul că aveau cunoștințe la toate nivelurile și era aproape de casă.
Așa că mi-au spus să las prostiile și să „pun burta pe carte”, pentru că asta o să-mi plătească facturile, nu alergatul după minge. Mezina fiind, oricum aveam de egalat doi frați mai mari, așa că am fost excelentă la învățătură – am luat cea mai mare notă la Bac din oraș, doar că am fost scutită la sport tot liceul și facultatea. Am intrat la Drept, voiam să devin judecător. Aveam niște dureri de spate cumplite din cauza lipsei de mișcare și a disciplinei.
În facultate am început să muncesc, iar asta a adăugat oboseală și dezordine în program, astfel încât la 20 de ani eram la buget la Drept, însă am ajuns să am 6 luni de amenoree. Un doctor mi-a spus foarte lipsit de tact atunci că o să mor, dacă nu mă opresc din ce fac, pentru că am corpul în proces de shut down. M-am oprit puțin și am mâncat mai mult. Îl aveam și pe fratele meu care-mi spunea constant că sunt „anorexică” și că ar trebui să mănânc mai mult – el fiind plecat în Italia, nu era o prezență constantă. Ori la 20 de ani știi cam cât de mult contează părerea doctorilor și a adulților în general.
Eu aveam de ajuns la București, la INM, și nimeni nu înțelegea că asta se obține prin sacrificii de somn și de mâncare – efectiv nu aveam timp, mâncam pe drum, în autobuz, de la muncă la facultate, iar seara cădeam lată. Fast forward – ajung la București (eu sunt din Târnăveni, jud. Mureș) după 2 ani de muncit în Italia, unde am luat puțin contact cu niște oameni „anormali” – care nu se grăbeau, se bucurau de ce aveau și erau foarte atenți la mâncare. Ciudat de la început până la sfârșit.
M-am întors la București, am încercat să intru la INM de 2 ori și am abandonat ideea. Am intrat în corporație, unde, după 5 ani, am auzit vorbindu-se de Pilates la muncă – pe atunci lucram la Vodafone Shared Services, în echipa de Fraudă pe Italia & Malta – și pe mine tot mă durea spatele. Deși mergeam pe munte, mă dădeam cu schiurile, aveam energie, dar nu știam cum s-o folosesc.
Mi-am spus că pot și eu să încerc, mai ales că în Italia mai făcusem și eu câteva clase de Pilates de pe YouTube. Mi se părea că mă mai scapă de dureri, dar de data asta am spus că mă apuc de cursul de instructor de Pilates pentru că vreau să trec la nivelul de cunoscător. Mi-am făcut research-ul, am găsit Move On și am avut niște profesori excepționali: Ovidiu Atanasiu, Sara Bucurescu, Lisa Lapomarda și Anya Gluskova, pe care i-am urmărit apoi la toate convențiile și workshop-urile ținute în București. Am început să predau imediat după absolvire la Balance Studio Woman, aproape de birou, pentru că între timp ajunsesem la Oracle.
Sunt instructor de Pilates, care este corporatist în timpul liber, iar acest lucru m-a stimulat să trec la alt nivel – să îmi fac propriul business, pentru că și din corporație am învățat extrem de mult.
O altă schimbare de direcție a venit la început de pandemie, când eu am început să lucrez de acasă (jobul de consultant de la Oracle) și îi spuneam Danei, colaboratoarei de la studio, că trebuie să ne mutăm în online, altfel pierdem clienții. Nefiind familiarizată cu tehnologia, ne-am separat, pentru că în mintea mea deja se năștea ideea de nomad digital.
Ori prezența fizică era incompatibilă cu ceea ce vedeam și auzeam în jur. Eu voiam să mă pot antrena oriunde și să nu poată statul să mă limiteze în niciun fel – îmi ziceam că am nevoie de mișcare oricând, oriunde, că face parte din mine. Așa s-a născut Proud Pilates Tribe, care vine în întâmpinarea oamenilor ce au nevoie de ajutor în a se organiza și a deveni consecvenți cu mișcarea, de a-și conștientiza și corecta postura – pe care apoi s-o poarte mândri.
Mai puțin sofisticat: antrenez online oameni care au nevoie de reeducare posturală, apoi de o condiție fizică mai bună, iar apoi oameni care sunt mândri să vină la antrenament după 3 ani și să-mi spună că „de fiecare dată fac minuni” și nu se plictisesc deloc de Pilates. Site-ul e under construction, trec printr-o metamorfoză la nivel digital, în sensul că îmi reconfigurez singură site-ul, după ce prima versiune a fost lansată în colaborare cu niște colegi de la Oracle. În curând (sper la finalul săptămânii) o să-mi vedeți noua viziune pe www.proudpilatestribe.com.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de Pilates Instructor.
În fiecare zi în care practică Pilates, un instructor își redescoperă corpul diferit. Cel puțin la mine așa e. Altfel, cu o personalitate ca a mea, renunțam de mult, însă continui să învăț despre corpul meu și despre corpul oamenilor cu care lucrez în antrenamente, chiar și după atâția ani de practică.
Dacă vrei varianta mai puțin spirituală: nu mă atrage lucrul cu aparatele, deoarece prototipul reformer-ului de azi l-a constituit un cadru de pat de spital, de la care Joseph Pilates a creat și folosit aparatele pentru recuperarea soldaților din WWI. Mie mi se pare că tot aduce a pat de spital, și nu-mi plac deloc asocierile cu spitalul. Am făcut diverse workshop-uri de reformer – e mai popular și bine plătit –, însă deocamdată, pentru mine, are foarte mult sens matwork-ul.
Care este cea mai importantă calitate pe care un Pilates Instructor trebuie să o aibă?
Răbdare. Cu sine și cu clienții. Ne aflăm pe trepte diferite de conectare cu corpul și e trist că spun asta din perspectiva mea, dar asta e realitatea – suntem pe autopilot mare parte din timp. Ori, dacă nu ai răbdare să înțelegi asta despre tine, ca apoi să ai empatie și compasiune pentru oamenii cu care lucrezi, cred că poți face greșeli mari și îi poți răni.
De multe ori, în exercițiile de încălzire, testez concentrarea clienților mei și îmi dau seama pe unde sunt. Chiar dacă la nivel conștient îmi spun că sunt bine, în formă, dozarea se face în funcție de nivelul de concentrare pe care îl observ în fiecare clasă. Pentru a ajunge aici a fost nevoie de multă practică personală, pentru că altfel ego-ul te duce foarte ușor în zone în care aluneci de pe poziția de îndrumător către propriul corp, în alte imposturi. (Cam 12 ani de practică :)))
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii când vine vorba despre sport / mișcare?
Nu se informează. Despre sine și despre condiția lor fizică. Cei pe care i-am întâlnit eu, majoritatea aleg să se antreneze în diverse locuri pentru că „acolo se duce lumea”. Merg la sală pentru că acolo socializează, epatează sau se accidentează. Ori eu văd antrenamentul ca pe un moment de conectare cu corpul.
Mi se pare foarte greu de înțeles de ce e importantă îmbrăcămintea, sala la care mergi și cât de mult ridici, dacă tu nu ți-ai făcut un RMN în viața ta sau ai avut o entorsă – dar „s-a vindecat singură”, fără recuperare – și tu acum „rupi pe flotări”.
Cred că e important să îți stabilești un T0 – de la care pleci cunoscându-te –, apoi îți stabilești T1 – unde vrei să ajungi – și găsești variantele care ți se potrivesc pentru ce ai tu nevoie.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Mă simt mai bine de fiecare dată când mă ridic de pe saltea. (Fac snowboarding, dansuri, paddle, plimbări cu Luna – cățelușa mea – de 3 ori în fiecare zi –, gătesc, alerg și călătoresc foarte mult) și asta mă face să mă bucur de mișcare mai mult ca oricând. Sunt zile în care am impresia că levitez, nu merg – așa ușor pare totul după un workout bine făcut.
Și apoi feedback-ul clienților, care face orice efort să merite. M-am flexibilizat extrem de mult de când am propriul business – nu doar fizic, ci și mental. Ori când aud asta de la clienții mei e cântec de îngeri :))). Practic o metodă care are ca principii: respirația, concentrarea, controlul, centrarea, precizia, flow-ul, izolarea și rutina. Flexibilitatea e bonus.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care își dorește să devină Pilates Instructor?
Un plan care începe cu „de ce”-ul tău, pentru că el îți va răspunde și la „unde vrei să ajungi”. Dacă poți să îl faci și prin metoda STAR e minunat (corporatistul din mine încă nu și-a terminat programul :))) – S = Situation, T = Task, A = Action, R = Result).
Scris de mână, cu cât mai multe detalii, acțiuni precise și determinate în timp, măsurabile. Ca să te întorci la el în momentele grele, în care lucrurile nu merg așa cum te-ai așteptat și îți vine să renunți. Pentru că o să vezi acolo cât de multe ai făcut și o să continui.
Te antrenezi și în aer liber (atunci când vremea permite)? Dacă da, ne poți spune câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?
Bineînțeles. Când sunt acasă, în IOR – e cel mai apropiat parc de mine. Când sunt în drumeții, înainte de începerea turei, fac încălzirea și apoi la final un stretching cu cei care vor să se alăture.
Când sunt la snowboard – la baza pârtiei (nu sar niciodată încălzirea). Când sunt la mare / ocean – îmi fac rutina pe plajă, dimineața, la răsărit. Și acesta e primul pe lista de favorite.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Lipsa de moderație. În comportamentul față de sine, față de ceilalți și față de mediu. Și asta vine din lipsa „de ce”-ului. Facem sport pentru că e cool, se vorbește la TV despre asta și în reviste :))), dar nu pentru că mi-am făcut eu o scurtă introspecție și cred că ar fi bine să fac asta pentru mine.
Mi se pare că mulți își caută motivația în exterior, când de fapt nu ai nevoie nici de motivație, nici de încredere – ci doar să te ridici de pe canapea și să te duci să faci mișcare: fie o plimbare în parc, o tură cu bicicleta, o alergare sau sală.
O să-ți găsești, în timp ce faci asta, și motivația, și încrederea. Și o să fie mult mai puternice decât orice sfat auzit din afară. Avem nevoie să stăm afară, în natură, și avem nevoie să stăm la soare – face parte din fondul nostru genetic comun.
Apoi, când ai învățat puțin cine ești prin disciplină și perseverență, începe diferențierea, și ajung la un motto tare drag mie: „Pentru că suntem diferiți, din fericire.” (Mobexpert)
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | FitBUCUREȘTI
