Principiile care au călăuzit viețile filozofilor stoici par să fie în dezacord cu tot ceea ce iubește și promovează lumea modernă: agitația și viteza, gălăgia și faima, superficialitatea, comoditatea, cultivarea plăcerilor incontinente, toate în absența unui scop și cu evitarea obligatorie a gândurilor despre moarte.
Poate din acest motiv stoicismul e tot mai căutat, ca un remediu pentru o suferință colectivă de care cei mai mulți nici nu suntem conștienți.
Iată trei cărți potrivite pentru un stoic aspirant:
- “Cărticica stoicismului” de Jonas Salzberger sintetizează principalele idei ale celor mai importați stoici: Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Țelul unei vieți trăite frumos este seninătatea, calmul interior, independent de evenimentele exterioare. Un stoic nu plutește în derivă și e ancorat în propria interioritate. Orice stoic are un daimon interior care îl ghidează, un fel de eu ideal la care se raportează în permanență.
- “Gânduri către sine însuși“. Marc Aureliu este poate cel mai cunoscut reprezentant al stoicilor. Cunosc oameni care nu citesc programatic, dar au pe noptieră această biblie a stoicismului din care își iau zilnic doza de înțelepciune. Împăratul roman a pledat pentru demnitate, onoare, virtute, pentru o viață infuzată de sens.
- Seneca a rămas în istorie pentru curajul cu care și-a acceptat sentința. “Mic-dejun cu Seneca” de David Fiedeler este un ghid stoic pentru arta de a trăi și o bună introducere în scrierile acestui filozof mereu actual.
Cărțile stoicilor nu se citesc, se recitesc în momente de cumpănă, atunci când obstacolele par insurmontabile sau când suferința devine copleșitoare.
