Marele Premiu Romanian Jewelry Week 2025 | MANAMI AOKI – Poemul tăcut al lemnului
Câștigătoarea Marelui Premiu la Romanian Jewelry Week 2025, artista japoneză Manami Aoki aduce în prim-plan fragilitatea și poezia lemnului. Aoki transformă lemnul de hinoki — un material tradițional japonez recunoscut pentru rezistența sa — într-o materie delicată, aproape umană.
Prin seria sa emblematică, “Hair of the Wood”, artista explorează ideea de dialog între om și material, un proces de răbdare, smerenie și empatie.
Pentru MANAMI AOKI, fiecare lovitură de ciocan, fiecare fibră destrămată devine o meditație despre viață, timp și conexiune — o formă de comunicare dincolo de cuvinte, acolo unde tăcerea se transformă în emoție pură.
Când a început pasiunea ta pentru bijuterii?
Întâlnirea mea cu bijuteria a avut loc când aveam 17 ani, după ce am participat la un atelier de confecționare a bijuteriilor la care m-a invitat un prieten. Acea experiență mi-a trezit curiozitatea de a crea bijuterii pe cont propriu. Mai târziu, la Hiko Mizuno College of Jewelry din Tokyo, am studiat sub îndrumarea lui Mikiko Minewaki, care m-a introdus în domeniul bijuteriei contemporane. Am fost profund atrasă de aceasta ca formă de expresie care se conectează strâns cu propriul meu mod de a gândi.
Ne poți vorbi despre piesa ta preferată și ce o face specială pentru tine?
Prima piesă din seria „Hair of the Wood”, creată în 2017, este cea mai semnificativă emoțional pentru mine. Hinoki își schimbă culoarea în timp, pe măsură ce îmbătrânește, iar eu păstrez încă acea piesă. Privind transformarea ei treptată, îmi amintesc de propria mea evoluție și am ocazia să mă întorc la începuturi.
Ce înseamnă pentru tine câștigarea Marelui Premiu la Romanian Jewelry Week?
Faptul că am fost selectată pentru Schmuck a dus, în cele din urmă, la obținerea Marelui Premiu la Romanian Jewelry Week. Simt că lucrările mele m-au conectat cu oameni și au generat noi relații. Pe lângă bucurie, simt o profundă recunoștință față de cei care au avut un rol în selectarea lucrărilor mele — de la expoziția Schmuck până la Marele Premiu de la Romanian Jewelry Week.
În „Hair of the Wood”, transformi hinoki — cunoscut pentru rezistența sa — într-un material delicat și aproape uman. Ce te-a inspirat să faci această transformare?
Ideea a început în timpul unui atelier condus de Beppe Kessler, cu tema „distrugerea”, pe când eram studentă. În timpul atelierului, am observat că marginea ciocanului meu de lemn se destrăma ușor, fibrele sale fiind înmuiate de ani de folosire. Acea observație tăcută a devenit punctul de plecare al acestei transformări.
Descrii ciocănirea, mai degrabă decât sculptarea, ca fiind metoda ta principală. Ce te-a atras la această abordare neconvențională, aproape meditativă?
Sunt atrasă de procesul lent și constant de a urmări cum lemnul se destramă treptat prin lovituri repetate. Acest lucru mă face să simt o legătură sinceră cu materialul. Deși procesul cere răbdare, sentimentul de bucurie și împlinire la final este imens. De asemenea, mi se pare fascinant faptul că acest proces simplu și transparent le permite privitorilor să își imagineze cum a fost realizată lucrarea și să simtă o apropiere față de ea.
Procesul de destrămare a lemnului pare în același timp violent și delicat. Cum reușești să gestionezi această tensiune?
Sincer, nu sunt sigură dacă am reușit cu adevărat să stăpânesc acea tensiune. Există mereu un sentiment de neliniște când lovesc lemnul — dacă sunt tulburată emoțional, acesta se poate crăpa; dar când sunt calmă, se destramă frumos. Uneori, am impresia că lemnul poate vedea în sufletul meu. Încerc să mă apropii de el cu smerenie, fără să presupun că pot să-l controlez mereu.
Asociezi actul de a pieptăna cu afecțiunea în cultura japoneză. Cum rezonează acest gest de grijă cu relația ta față de material? Vezi procesul tău de ciocănire și pieptănare ca pe un fel de dialog cu lemnul — aproape ca și cum ai îngriji o ființă vie?
Prin actul de a pieptăna, ajung să simt o afecțiune și o grijă tot mai profundă față de material, pe măsură ce acesta se transformă într-o lucrare finalizată. Da, simt asta. De la alegerea lemnului până la etapa finală a lucrului, lucrez mereu într-un dialog interior, întrebând și ascultând. Lemnul nu îmi oferă un răspuns clar, dar cred că atitudinea de a încerca să intru în dialog cu el este ceea ce contează cu adevărat.
Ai scris că bijuteria poate „cultiva empatia și conexiunea dincolo de cuvinte”. Ne poți împărtăși un moment în care ai fost martoră la un astfel de tip de comunicare tăcută?
Încă nu vorbesc foarte bine engleza, dar în timpul unei expoziții am observat că vizitatorii puteau percepe ceva din lucrările mele chiar și fără prea multe cuvinte. Deoarece abordarea mea este simplă și transparentă, ei puteau să își imagineze o parte din proces și să simtă o conexiune cu el. Desigur, cuvintele sunt încă foarte importante, dar acel moment m-a făcut să înțeleg că bijuteria însăși poate cultiva empatie și conexiune dincolo de limbaj.
Ce înseamnă pentru tine „valoarea” atunci când vorbești despre „transformarea potențialului materialelor în valoare”? Cum ți-a schimbat „Hair of the Wood” — acest act răbdător de pieptănare și revelare — modul în care privești bijuteria și, poate, lumea din jur?
Pentru mine, „valoarea” înseamnă ceva care mișcă inima în tăcere — un sentiment de descoperire sau uimire care pare prețios, ceva ce dorești în mod firesc să păstrezi aproape.
Am fost profund mișcată de cât de mulți oameni din întreaga lume au ascultat dialogul pe care l-am avut cu lucrările mele. Odată credeam că bijuteriile mele sunt solitare și că lumea este departe, dar prin această experiență, am simțit că ea s-a apropiat și s-a conectat mai mult cu mine.
Ne poți împărtăși puțin despre colecțiile la care lucrezi în prezent sau pe care le plănuiești în viitor?
Îmi doresc de ceva timp să creez o piesă de mari dimensiuni folosind aceeași abordare. De anul trecut, caut o bucată mare de lemn de hinoki potrivită, iar anul acesta am prezentat pentru prima dată o lucrare de tip obiect la un concurs public — Kanazawa World Craft Competition.
Pe lângă dezvoltarea lucrărilor mele de bijuterie, sper să continui să îmi extind expresia într-un mod firesc către forme mai ample.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | DESIGN
