Ce-am mâncat în ultimul sfert de veac
La aniversarea publicației „Zile și Nopți”, o selecție de mâncăruri din ultimii 25 de ani de care-mi amintesc cu poftă.
2001 – crêpes cu pui, ciuperci și whiskey, la taverna belgiană Waterloo, care dăinuie pe Traian de 25 de ani.
2002 – ciolan de porc cu fasole, la restaurantul La Mama, probabil, în Delea Veche, dacă nu cumva în fostul local din Piața Alba Iulia.
2003 – pastramă de oaie cu mămăliguță, la Izvorul Rece, local cu aer comunist, închis între timp pe motiv de consolidare a clădirii.
2004 – cotlete de miel la cuptor, la Taj de pe lângă Marriott, primul restaurant indian din orașul în care trăiesc de peste 56 de ani.
2005 – rață pe varză, la Harbour, zona Amzei, alt local pe care-l regret, pentru că era fix pe gustul meu.
2006 – mititei la Caru’cu bere, încă îi cred cei mai buni din oraș.
2007 – sandviș vegetarian de la Organic is Orgasmic, o tarabă din Mercat de la Boqueria, Barcelona.
2008 – rump steak vită Argentina, cartofi, chimichurri, sos alio olio, salată verde, adică Las Pedroneras, la Lente Arcului.
2009 – aripioare de pui marinate, la White Horse, unul dintre localurile mele favorite încă din 1996.
2010 – gălușcă cu prune, la Grădina Verona, îi ajungea un gomboț chiar și unui gurmand ca mine.
2011 – miel marinat cu oțet, ceapă, boia, muștar și sofran, adică Lamb Vindaloo la Haveli. Rămâne un pisc culinar pakistanezo-indian.
2012 – Deconstructed Eton Mess, un desert savuros, în Woking, Anglia, la McLaren Technology Centre.
2013 – gogoși cu brânză, alune, miere și struguri Muscat, la botul calului, într-o podgorie din insula grecească Samos.
2014 – ardei copt, marinat cu ulei de măsline și plante aromatice, toast, brânză de capră, la Escargot Bistro, făcut de Exarhu, elogiat de Hădean, devorat de mine.
2015 – sandviș Crocque Madame, în pâine integrală cu maia, la Simbio, care tocmai ajunsese pe Negustori din Centrul Vechi.
2016 – Medovik, la Zexe Brasserie, o prăjitură reinterpretată de cel mai școlit și mai bun patiser din oraș, Ana Consulea.
2017 – calamari și caracatiță la grătar, cu ardei gras, paella de legume și fenicul, la The Artist, spațiu al fiței culinare.
2018 – spaghete negre cu somon proaspăt, fenicul, icre negre și usturoi, la Stadio Atrium, pe când frecventam cu sârg parterul clădirii Union.
2019 – Galletto alla Valtellina (cocoșel de munte), la Don Vito, loc decent, cu terasă ca lumea.
2020 – sardine cu ardei copți, la Voila, unde se vede mâna neîntrecutului Chef și povestitor culinar Radu Dumitrescu.
2021 – tahine marocane și cuș-cuș, la Samsara foodhouse din Cluj, unde am ajuns la fiecare vizită în oraș, chiar și în anul II de pandemie.
2022 – cârnați de casă la Băcănia veche de pe Dacia, făcuți chiar în casă de inimosul și dedicatul Marius Tudosiei.
2023 – tagliatelle de spanac cu creveți, la Dei Frati Brașov. Concurență mare în Brașov, dar frații mi-au furat inima.
2024 – Khao Kha Moo (ciolan de porc), la Tom Yum, super-local thailandez de pe Calea Victoriei.
2025 – ceviche, la Luz Cafe, de-acum fost local de pe Calea Victoriei, unde am tot savurat gustul bucatelor peruane.
Text de HORIA GHIBUȚIU | GURMAND
