“BENDER” (2016, r: John Alexander)
Acest Western atipic reprezintă singurul Biopic al enigmaticei familii Bender, inspirat în mare măsură de fapte reale, al debutantului John Alexander, care avea, totuşi, o experienţă prealabilă de lucru cu şabloanele genului prin implicarea sa ca editor şi actor în filmul cu elemente de Western modern Running Wild (2015, cu Alden Ehrenreich, înainte ca acesta să devină Han Solo în universul Star Wars), mixtură Indie în care intră drama, road-movie-ul, comedia, musical-ul şi parodia.
Să revenim însă la Benderii noştri – “America’s first serial killing family”, care a vieţuit şi acţionat între 1871 şi 1873 în Labette County din Kansas -, apelând la o fărâmă de istorie şi niţică mitologie…
‘The Bloody Benders’ (John, soţia sa Elvira şi cei doi copii, John Jr. şi Kate) s-au numărat printre cele cinci familii de Spiritualişti – mişcare religioasă bazată pe credinţa în existenţa spiritelor morţilor şi a dorinţei acestora de a comunica cu cei vii pentru călăuzirea din punct de vedere moral şi etic – care au primit 65 de hectare de pământ în apropiere de Great Osage Trail, cel mai uzitat traseu pentru continuarea drumului spre Vest. Modeşti, şi-au construit în mijlocul câmpului o căbănuţă izolată pe care au împărţit-o în două cu o prelată din pânză de căruţă, dând părţii din faţă funcţionalitatea de “General Store”, unde vindeau rarilor călători câteva alimente de bază furnizate de gospodăria sărăcăcioasă.
Aici se consuma şi algoritmul crimelor: poziţionarea benevolă a ‘candidatului’ pe un scaun aflat cu spatele la peretele de prelată, sfărâmarea craniului intrusului cu ciocanul de către unul dintre bărbaţii din familie, tăierea apoi a beregăţii cu satârul mânuit de una dintre femeile Bender, pentru ca moartea să fie indubitabilă, jefuirea şi îngroparea defunctului în livada cu meri de Missouri amenajată în apropierea casei.
De aici încolo faptele încep să se amestece cu speculaţiile care au dus la consolidarea legendei (în ce măsură erau cu adevărat o familie, numărul total de crime comise, puterile supranaturale ale fetei, capturarea de către poteră şi arderea de vie a lui Kate, schimbările de identitate ş.a.m.d.) şi las eventualilor pasionaţi de subiect plăcerea de a se aventura pe cont propriu în studiul diferitelor versiuni.
Fără a abandona însă istoria, necesară pentru câteva completări şi clarificări, de aici intrăm în atmosfera filmului, remarcabil de bine conceput şi pus în scenă pentru un film independent.
Am intrat în primăvara anului 1873, când guvernul SUA oferea pământ gratuit oricărui colonist care îl muncea timp de cinci ani în Independence, in cătun din Kansas înfiinţat în 1869 de George A. Brown, care cumpărase terenul de la Indienii Osage – relocaţi forţat în Oklahoma după terminarea Războiului Civil – cu suma de 50 de dolari.
Ajungem astfel la Western-ul psihologic al lui John Alexander, ce nu poate fi etichetat drept un simplu Horror, ci trebuie privit ca o combinaţie cu un Thriller dramatic în care cele două componente sunt nedecelabile.
“Horror fans won’t be scared by this serial-killing family, but that’s because Alexander is going more for the atmospheric thrills than the jump-out-of-your-skin scares. He wants to juxtapose the malignancy of this family’s ways with the general serenity of the bucolic surroundings.” (John Soltes, hollywoodsoapbox.com).
William York, singurul doctor din regiune, este un om hipersensibil dedicat pacienţilor săi, care se încăpăţânează să rămână burlac după ce soţia i-a murit. “I never understood his logic and his books. But I loved him.” spune fratele său geaman Edwin (în dublu rol, actorul Jon Monastero, co-fondatorul singurei trupe de Commedia dell’arte din Los Angeles), pentru moment în postura naratorului din off care încearcă să explice călătoria impulsivă a medicului într-un ambient natural necunoscut, cenuşiu şi apăsător.
Pierdut în preerie, călăreţul singuratic descoperă o… căbănuţă complet izolată pe care scrie “Băcănie”, cumpără de la doamna căruntă şi afabilă nutreţ pentru cal şi plăteşte pentru a fi găzduit pe parcursul nopţii. În aşteptarea cinei, are ocazia să facă cunoştinţă cu ceilalţi membri a unei familii ce pare decentă (comportament social politicos, respect pentru cutumele religioase), civilizată (îmbrăcăminte, mod de servire a mesei, etc) şi înzestrată cu bun simţ (comunică lipsit de agresivitate sau impulsivitate) în ciuda unor carenţe pe care şi le asumă cu onestitate, ce sunt legate în principal de lipsa de educaţie (analfabetismul).
După cum se poate bănui, York devine victima algoritmului criminal şi, evident, nu avea să mai revină vreodată în Independence, dar cineastul mută rapid atenţia dinspre moartea acestuia la modul aproape ritualic în care membrii familiei Bender îşi reiau liniştiţi, fără vorbe de prisos, cina vegetariană.
Veteranul actor James Karen, care avea la activ roluri într-o multitudine de Thrillere şi filme Horror (Poltergeist, The Return of the Living Dead) îl portretizează cu acurateţe, inclusiv fizic, pe taciturnul şi neprietenosul William ‘John’ Bender, bărbat trecut de 60 de ani şi care se exprimă aproape neinteligibil.
În fapt, singura deraiere de la biografie în privinţa prezentării cvartetului ‘The Bloody Benders’ este legată de John Jr., în film doar un copil şi nu un tânăr mai în vârstă decât Kate cu doi ani, căci altfel, inclusiv prin prisma vestimentaţiei care sugerează originea germană sau olandeză a emigranţilor (presupusă dar niciodată confirmată), detaliile par a fi bine gestionate, cu minuţiozitate, de către regizor.
Cea mai interesantă teză a filmului vine însă din definirea polilor de autoritate şi de influenţă, din care se relevă, deseori doar aluziv (energia sexuală, capacitatea de manipulare), că Elvira este cea care are în spate o poveste de viaţă ce o îndrituieşte să se considere capul familiei, iar John Sr. se mulţumeşte a se purta ca un bătrân docil care execută doar ordinele nevestei autoritare (“Remember who feeds you.”), pentru a fi lăsat apoi în pace: după cum relatează presa vremii, numele ei ar fi fost Almira Hill Mark, doar în timpul primei căsnicii a dat naştere la 12 copii şi a fost suspectată că, pe parcursul timpului, şi-a omorât un şir lung de soţi.
Ajunsă la vârsta de 55 de ani, Elvira era poreclită de vecini “she devil”. La fel de necunoscută ca actriţă precum Louise Fletcher când a jucat în Zbor deasupra unui cuib de cuci, Leslie Woodies o întrupează pe Elvira aproape de modul în care Fletcher a abordat rolul asistentei-şefe Ratched, personificând răul ca rezultantă amorală discutabilă prin ambiguitatea dintre pornirile de sorginte viscerală şi construcţia raţională.
Rareori în cinematografia Western post-2000 am mai întâlnit răul definit ca parte a matricei arhetipale a casnicei de pe frontieră cu atâta naturaleţe şi graţie feminină nativă.
A doua jumătate a filmului extinde perspectiva de la familia de serial killeri la comunitatea locală ce suferă prin perpetuarea seriei de dispariţii prin discursul din biserică al primarului urbei Independence, Prentiss (Bruce Davison), asistat de hârşâitul şerif Stone (Buck Taylor):
“We can no longer think that of these events as unlucky coincidence. Citizens from this county have been taken by an evil lurking outside our door. We must protect each other.”, iar continuarea emoţionantă a apelului său chiar o face pe Elvira Bender, aflată cu întreaga familie la întrunire… să lăcrimeze.
Joc de teatru sau reacţie sinceră?
Viaţa pare a-şi urma cursul firesc, chiar dacă este clădită pe moarte, până când, în cadrul uşii familiei Bender, reapare… Doctorul York. Tot femeia este cea care depăşeşte rapid şocul şi menţine aparenţele, pentru a afla că îl are în faţă pe fermierul Edwin, fratele geamăn a celui ucis, care s-a decis să ancheteze pe cont propriu dispariţia acestuia.
Animată de maică-sa, dar şi de propriile refulări, lui Kate nu îi e greu să-l facă pe Ed să creadă că are puteri psihice supraomeneşti, care o fac specială, şi să se simtă primit ca “acasă”. Mă opresc aici cu detaliile, dar filmul se duce mai departe…
Fiindcă, până la urmă, “no trace of Benders were ever found.”, aşa că, pentru a vedea ce înseamnă ‘The End’, nu vă rămâne decât să căutaţi a vedea acest inedit Western, care, la nu foarte mult timp după premieră, a fost nominalizat la marele premiu, Dracula Trophy, în cadrul Dracula Film Festival de la Braşov.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
