Când parfumul devine artă: Shalimar, la 100 de ani
Într-o lume în care arta s-a exprimat, de-a lungul timpului, prin culoare, cuvânt sau sunet, parfumul rămâne o formă de creație subtilă, dar extrem de puternică. Cu 100 de ani în urmă, Parisul găzduia Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes, un eveniment care consacra, oficial, stilul Art Deco.
Dacă la începutul secolului XX, stilul Art Nouveau impunea o estetică feminină, respingând simetria clasică în favoarea formelor inspirate din natură, liniilor fluide și curbate, ornamentației elaborate, tonurilor pastelate și nuanțelor naturale, după Primul Război Mondial, Art Deco s-a afirmat ca reacție directă la această sensibilitate decorativă.
Punând accentul pe rigoare geometrică, simetrie, linii drepte și forme stilizate, mișcarea a adus cu sine o paletă cromatică mai îndrăzneață, utilizând materiale precum lacul, lemnul exotic, alama, sticla sau marmura pentru a exprima eleganță și eficiență. Stilul nu celebra astfel nostalgia unei epoci care respingea industrializarea și separarea actului de concepere de cel de producere efectivă a obiectului, ci îmbrățișa progresul tehnologic, dominat de un nou spirit.
Evenimentul din 1925, care a atras în șase luni aproximativ 15 milioane de vizitatori, a marcat un moment esențial pentru o nouă exprimare creativă, care avea să devină din ce în ce mai populară: parfumeria. În cadrul expoziției, parfumeria franceză a fost recunoscută ca ramură distinctă, fiind reprezentată, la momentul respectiv, de Robert Bienaimé, sprijinit de Pierre Guerlain.
Alături de alte nume emblematice ale parfumeriei franceze, precum Coty, Houbigant, Roger & Gallet sau Lubin, Guerlain a avut un rol esențial în promovarea parfumului ca formă de artă decorativă. Contribuția lui a consolidat prestigiul internațional al brandului, punând în valoare atât elementul olfactiv, cât și ambalajul, pe care l-a transformat într-un obiect de lux.
Shalimar, un parfum revoluționar nu doar prin compoziția sa, ci și prin povestea care îl însoțește, a schimbat industria pentru totdeauna.
Inspirat de legenda indiană a împăratului Shah Jahan și a soției sale, Mumtaz Mahal, în memoria căreia a fost ridicat celebrul Taj Mahal, Jacques Guerlain a creat un parfum care poartă numele grădinilor Shalimar, locul de întâlnire al celor doi îndrăgostiți.
El a integrat, pentru prima dată, vanilia într-o compoziție alături de bergamotă, iris, opoponax și tămâie. Pe lângă aroma inconfundabilă, sticla elegant curbată, cu capac în formă de evantai albastru, realizată de faimosul producător de cristal Maison Baccarat pentru a aminti de fântânile din grădinile Mughal, a devenit un simbol al luxului Art Deco.
Reunind povestea, mirosul și prezentarea vizuală, Guerlain a creat o formă de artă completă.
Pentru marile case de parfumerie, ambalajul nu reprezintă doar un simplu recipient, ci o extensie a identității de brand. Shalimar, în edițiile sale de colecție, a fost reinterpretat inclusiv de vizionarul Art Nouveau René Lalique.
Colaborările sale cu parfumeriile începutului de secol XX au dat naștere unor sticle decorate cu motive florale, imagini delicate și capace inspirate din natură sau mitologie. Unele dintre ele, gravate manual și împodobite cu foiță de aur sau pietre prețioase, au devenit astăzi piese de muzeu vânate de colecționari.
După succesul Shalimar, parfumierii au început să investească din ce în ce mai mult în designul produsului. René Lalique și-a continuat misiunea, creând modele spectaculoase pentru Maison D’Orsay sau Worth. Sub îndrumarea sa, sticla a căpătat un aspect mat, a fost decorată, iar capacele au început să fie sculptate, devenind reale bijuterii. Această perioadă marchează și apariția primelor ediții limitate, destinate exclusiv clienților fideli sau colecționarilor.
După ce și-a început cariera studiind pictura și călătorind prin Europa, unde a fost influențat de estetica Art Nouveau, Louis Comfort Tiffany, fiul lui Charles Lewis Tiffany, fondatorul casei Tiffany & Co., a devenit unul dintre pionierii artei decorative în America începutului de secol XX. Tiffany Glass, cea mai importantă realizare a sa, reprezintă o tehnică inovatoare de prelucrare a sticlei colorate, folosită frecvent în fabricarea lămpilor, vitraliilor și altor obiecte, precum sticlele de parfum, care urmau să fie expuse ca piese decorative pe măsuțele de toaletă.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, accesul la ingredientele pentru parfumuri a fost limitat, iar multe materii prime, precum uleiurile esențiale naturale, au devenit dificil de procurat din cauza blocadelor. Totuși, pentru a face față perioadei, casele au început să utilizeze ingrediente sintetice sau alternative, transformând parfumeria într-un refugiu emoțional care oferea oamenilor alinare și un sentiment de normalitate.
După încheierea războiului, un val de optimism a adus revenirea la eleganță, iar parfumeria a început să exprime speranța unei noi ere. Vedetele de la Hollywood au transformat parfumul într-un simbol și i-au consolidat statutul.
În 1946, Elsa Schiaparelli a creat una dintre cele mai originale sticle din istorie, alături de Salvador Dalí.
Obiectul de artă, pe care l-a numit Le Roy Soleil, a fost fabricat de Maison Baccarat și lansat într-o ediție limitată de 2000 de exemplare. Designul sticlei reprezenta un soare împodobit cu păsări care simbolizau speranța și eliberarea Franței de sub ocupația nazistă. Continuând această tematică, sticla parfumului L’Air du Temps, lansat de Nina Ricci în 1948, ilustra doi porumbei, un alt simbol al libertății.
Inspirat de stilul Art Deco, Pierre Dinand a înființat în 1968 Ateliers Dinand, o companie specializată în designul ambalajelor pentru parfumuri și produse de lux. De-a lungul carierei, Dinand a contribuit la peste 1000 de ilustrații și linii cosmetice, consolidându-și reputația de unul dintre cei mai influenți artiști din industrie.
Printre creațiile sale emblematice regăsim Yves Saint Laurent Opium, inspirat de recipientul tradițional purtat de bărbații japonezi în perioada Edo (numit inrō), Dior Eau Sauvage, Paco Rabanne Calandre și Calvin Klein Eternity. În 2015, el a adus la viață și viziunea casei Vilhelm Parfumerie.
Definit ca o bibliotecă olfactivă în care fiecare parfum spune o poveste unică (Poets of Berlin, Dear Polly, Morning Chess), brandul amintește de spiritul legendarului Shalimar, în care parfumul nu este doar un accesoriu, ci o expresie senzorială a unei amintiri.
După colaborarea cu Elsa Schiaparelli, Dalí a pătruns în universul parfumeriei în anii ‘80, lansând Salvador Dalí Femme. Inspirat de un detaliu al tabloului Apparition of the Face of Aphrodite of Knidos, artistul descria parfumul ca fiind cea mai intimă formă de memorie lichidă.
Mai departe, în 1993, Jean Paul Gaultier a lansat Classique. Sticla a devenit rapid un obiect legendar datorită bustului stilizat al unei femei în corset roz pal, evocând figurile care i-au marcat cariera (de la bunica sa până la Madonna).
În ultimele decenii, parfumeria a trecut prin numeroase schimbări.
Odată cu ascensiunea parfumurilor de nișă, dominate de branduri precum Diptyque, Byredo, Frederic Malle sau Le Labo, care pun accent pe creativitate, originalitate și calitate artistică, ambalajul a revenit în centrul atenției nu doar ca element funcțional, ci ca obiect de colecție. Social media a redefinit relația consumatorului cu parfumul, devenit, în prezent, o carte de vizită pe care o purtăm, alături de o identitate și un set de valori, în fiecare zi.
Text de CLAUDIA ALDEA | POP-UP STORiEs
Citește mai multe articole din LIFESTYLE.
